InSecuritate. Prof. univ. Radu Muşetescu: Creşterea preţului la hidrocarburi va grăbi tranziţia la energie regenerabilă

• Radu Muşetescu: Economia rusă stă cu mult mai rău decât pare la prima vedere şi consider că în lunile următoare situaţia se va agrava. Bineînţeles că disponibilitatea de resurse pe care o au, gen produse agroalimentare sau energie poate că nu va avea un impact teribil imediat, dar uşor-uşor se va vedea.
• Radu Muşetescu: În toate aceste economii supuse sancţiunilor, aşa cum s-a dovedit şi în cazul Coreei de Nord, Iranului, va exista încercarea de a intra în zona ilegală, în zona în care, de exemplu, instituţii sau agenţi ai Federaţiei Ruse să încerce să intre în economia subterană a ţărilor dezvoltate, în încercarea lor de a evita barierele şi „gardurile” care au apărut.
• Radu Muşetescu: Paradoxal, această creştere a preţului la hidrocarburi va stimula masiv investiţiile în resursele alternative. Tranziţia care mie mi se pare naturală către aceste resurse regenerabile se va întâmpla oricum, în interpretarea mea. Ceea ce contează este viteza şi cât timp va lua.

Radu Muşetescu: Paradoxal, această creştere a preţului la hidrocarburi va stimula masiv investiţiile în resursele alternative. Tranziţia care mie mi se pare naturală către aceste resurse regenerabile se va întâmpla oricum, în interpretarea mea. Ceea ce contează este viteza şi cât timp va lua.

Radu Muşetescu, profesor universitar de relaţii economice internaţionale la ASE, afirmă că acordul privind exportul de cereale prin trei porturi de la Marea Neagră ajută mai mult Rusia decât Ucraina deoarece permite Moscovei să evite sancţiunile internaţionale la produsele sale agroalimentare.

Radu Muşetescu mai spune că este e nevoie de timp până când sancţiunile împotiva Federaţiei Ruse vor da rezultate şi avertizează că efectele acestora sunt dramatice din punct de vedere al prosperităţii societăţii ruse. Profesorul universitar adaugă că economia rusă stă cu mult mai rău decât pare, iar în lunile următoare situaţia se va agrava.

Radu Muşetescu afirmă că, paradoxal, creşterea preţului la hidrocarburi va stimula masiv investiţiile în resursele alternative, iar tranziţia către energia regenerabilă se va face oricum deoarece agenţii economici privaţi vor reacţiona în mod natural la creşterea preţurilor şi vor încerca să găsească alternative.

Prezentăm principalele declaraţii ale profesorului universitar Radu Muşetescu sâmbătă seara în emisiunea InSecuritate, de la Aleph News:

„Preţurile cerealelor au ajuns practic la nivelul dinainte de invazie”

Radu Muşetescu: Din punct de vedere economic, cred că un asemenea acord nu are un impact major şi, bineînţeles, în logica conflictului, se va vedea în câteva luni dacă un asemenea acord a ajutat Ucraina sau nu, a avut impact prea mare asupra abilităţii sale de a-şi urmări obiectivele strategice, sau, dimpotrivă, mai mult s-a dovedit a ajuta Federaţia Rusă. Pentru că dincolo de aceste cereale care ajung pe piaţa internaţională, şi bineînţeles este o veste pozitivă, inclusiv pentru Ucraina, care monetizează şi atrage de pe pieţele internaţionale până la 10 miliarde de dolari către economia naţională, într-o perspectivă globală, în opinia mea ajută mai mult Rusia, pentru că un asemenea acord înlătură practic sancţiunile la care era supusă agricultura. Şi nu numai comerţul cu produse agroalimentare, dar şi toate produsele suport în agricultură.

Radu Muşetescu: După cum a evoluat preţul pe piaţa globală cerealelor în ultimul timp se pare că preţurile de acum au ajuns practic la nivelul preţurilor dinainte de invazie. Practic, operatorii de pe piaţa internaţională a cerealelor, deşi Federaţia Rusă şi Ucraina sunt producători relevanţi şi importanţi pe aceste pieţe, totuşi, aici este frumuseţea sau avantajul fundamental al economiei de piaţă fiindcă orice asemenea evenimente favorabile sau nefavorabile sunt procesate, integrate de către toţi operatorii pe piaţa globală, sunt absorbite şi, într-un fel sau altul, se reacţionează faţă de acest lucru. Şi, bineînţeles, sunt întotdeauna 20 milioane tone de cereale care vor influenţa preţul şi piaţa, însă faptul că pe aceste pieţe preţurile au scăzut la nivelul de preconflict sugerează că există alternative şi operatorii de pe aceste pieţe deja iau în considerare aceste potenţiale alternative.

Radu Muşetescu: Chiar şi în prezenţa acordului şi a unei siguranţe fizice a transferului de cereale dinspre Ucraina şi Federaţia Rusă către Mediterană şi celelalte părţi ale globului, nu trebuie să ignorăm faptul că există un impact asupra preţului, pentru că în Ucraina există distrugeri masive de infrastructură, există un risc politic şi de securitate mult mai mare decât înainte şi toate aceste lucruri se manifestă în costurile pe care exporturile ucrainene de cereale le cunosc pentru a ajunge pe pieţele internaţionale. În opinia mea, ar fi trebuit decuplate cele două probleme. O dată agricultura ucraineană, şi aşa cum am văzut din ştiri, Ucraina a avut în vedere exact acest lucru, să salveze producătorii  agricoli naţionali, să le permită acestora să meargă mai departe, şi doi, criza alimentară internaţională.  În mod normal ar fi trebuit separate, altfel spus, ar fi trebuit fie scheme de ajutor pentru agricultorii ucraineni, inclusiv achiziţia de cereale la ei acasă, la poarta fermei, şi problema de a aduce aceste cereale pe piaţa globală, care este evident o problemă pe care o agenţie internaţională, şi inclusiv Naţiunile Unite, cred că ar fi putut să o gestioneze mai bine.

„Economia rusă stă cu mult mai rău decât pare la prima vedere”

Radu Muşetescu: Evident că sancţiunilor le este necesar un anumit timp pentru a avea efecte vizibile. Nu sunt ca un bombardament sau un conflict militar. Prin urmare este nevoie de un anumit timp până când aceste sancţiuni îşi fac efectul, dar, în opinia mea, efectele sunt mult mai dramatice decât o bătălie sau o distrugere materială pe câmpul de luptă. Mă refer la impactul asupra societăţii supuse sancţiunilor, impactul asupra prosperităţii. Şi scăderile de prosperitate sunt masive. În opinia mea, Rusia, într-adevăr are la dispoziţie în acest moment încă nişte resurse valutare semnificative. În ciuda sancţiunilor, le-au intrat cam 100 miliarde de euro doar din exporturile de energie, dar nu pot face prea multe cu ei. În acest moment, în economia rusă se întâmplă un proces de restructurare teribilă pentru că agenţii economici, care erau cuplaţi la lanţurile globale de producţie, în calitate de clienţi, furnizori, sunt decuplaţi de la aceste lanţuri. Şomajul va creşte, pierderile de prosperitate sunt majore, apropo de disponibilitatea produselor de bază, nu numai pentru populaţie, ci şi pentru industrie.

Radu Muşetescu: Distrugerile provocate de un conflict nu se revăd imediat în PIB, sau fabricile care stau degeaba, sau alte active care devin lipsite de valoare. E nevoie de timp până când constaţi că aceste pierderi de active, de bunuri de capital vor începe să-şi facă simţite efectul şi în PIB. Din păcate acelaşi lucru se vede şi legat de Ucraina. Chiar dacă estimările sunt mai mari, am văzut cifră, o pierdere de aproape 40% din PIB, dar pierderile sunt cu mult mai dramatice. Altfel spus, în cele 5-6 luni Ucraina a pierdut active de sute de miliarde de euro.

Radu Muşetescu: Economia rusă stă cu mult mai rău decât pare la prima vedere şi consider că în lunile următoare situaţia se va agrava. Bineînţeles că disponibilitatea de resurse pe care o au, gen produse agroalimentare sau energie poate că nu va avea un impact teribil imediat, dar uşor-uşor se va vedea… cum arată şi economia cubaneză, care a fost supusă la rândul ei sancţiunilor americane. O pierdere nu numai de performanţă şi competitivitate economică, dar şi la nivelul de stradă, lucrurile vor deveni din ce în ce mai precare, mai vechi. Vei constata că oamenii se mulţumesc cu lucruri vechi, de mâna a doua aduse din alte ţări, şi producţie mai puţin performantă.

„Va exista încercarea de a intra în zona ilegală”

Radu Muşetescu: O prezumţie pe care o iau în considerare este faptul că toate aceste economii supuse sancţiunilor, aşa cum s-a dovedit şi în cazul Coreei de Nord, Iranului, va exista încercarea de a intra în zona ilegală, în zona în care, de exemplu, instituţii sau agenţi ai Federaţiei Ruse să încerce să intre în economia subterană a ţărilor dezvoltate, în încercarea lor de a evita barierele şi „gardurile” care au apărut. Eu cred că economiile dezvoltate au mecanismele de a le identifica. Cred că acesta va fi următorul pas. (…) De asemenea, utilizarea paradisurilor fiscale. Practic, aşa cum fac reţelele de terorism internaţional. Probabil că se va merge pe asta pe măsură ce sancţiunile vor începe să-şi facă efectele şi mai abitir.

Radu Muşetescu: Paradoxal, strategia rusă, aşa cum pare acum, este cea de a nivela oraşe, de a distruge infrastructură pentru a avansa puţin câte puţin, ceea ce înseamnă că, de fapt, cuceresc mormane de moloz şi clădiri dărâmate şi am dubii în scenariul în care Rusia ar putea să menţină un asemenea control că situaţia din aceste teritorii se poate ameliora într-un orizont rezonabil de timp. Deci, practic, din cauza căutării unui prestigiu politic şi militar au fost dispuşi să distrugă exact de în esenţă căutau. Din celebrul potenţial al Donbas-ului nu ştiu cât mai e astăzi în picioare şi cât poate fi utilizat eventual de Federaţia Rusă pentru a încerca să suplinească. Este un paradox din punct de vedere economic.

„Federaţia Rusă, dacă se menţin sancţiunile, va deveni o economie marginală”

Radu Muşetescu: Federaţia Rusă, dacă se menţin sancţiunile, va deveni practic o economie marginală. Cred că această situaţia va favoriza alţi actori, precum China. În acest interval de 6 luni nu s-a manifestat o pătrundere a capitalului chinezesc în Rusia, care să cumpere active ieftin, pe care nu şi le doreşte nimeni. Probabil că liderilor chinezi le este teamă de o asociere şi sancţiunile secundare care i-ar putea afecta, dar dacă situaţia se menţine pentru o perioadă mai lungă de timp cred că vom constata o dependenţă tot mai mare a economiei ruse de China şi de alte ţări în dezvoltare şi, bineînţeles, cu costurile asociate.

Radu Muşetescu: Mai important decât că ai în curte petrol şi gaze sunt capitalul, tehnologia şi forţa de muncă care să introducă aceste resurse în circuitul economic. Prin urmare, decuplarea Federaţiei Ruse de la pieţele financiare internaţionale…aţi văzut că până în ultimul moment au încercat să îşi păstreze bonitatea, să-şi plătească toate obligaţiile. De ce?  Dincolo de obligaţiunile guvernamentale care nu erau atât de relevante fiindcă ei au fost mereu pe plus, decuplarea de la marile sisteme financiare internaţionale, deşi nu se vede atât de pregnant, poate face ca inclusiv o ţară precum Federaţia Rusă, o ţară cu resurse masive, să se uite la ele şi să nu le poată exploata.

„Singurul pariu pe care îl poate face România este pentru o guvernanţă de calitate”

Radu Muşetescu: Paradoxal, această creştere a preţului la hidrocarburi va stimula masiv investiţiile în resursele alternative. Tranziţia care mie mi se pare naturală către aceste resurse regenerabile se va întâmpla oricum, în interpretarea mea. Evident că ceea ce contează este viteza şi cât timp va lua. Deşi obiectivele erau politic foarte ambiţioase de a stimula, de a subvenţiona asemenea tranziţie, acum statele europene vor constata că au resurse mai puţine la dispoziţie de aceea pare-se că tranziţia s-a mai amânat un pic, s-a mai lungit, dar foarte interesant, această creştere a preţului la hidrocarburi va stimula în sistemul economic de piaţă soluţii care vor grăbi tranziţia. Deci în loc să-i subvenţionezi agenţii economici privaţi vor reacţiona în mod natural la creşterea preţurilor şi vor încerca să găsească alternative.

Radu Muşetescu: Singurul pariu pe care îl poate face România este pentru o guvernanţă de calitate şi, în opinia mea, a trecut demult epoca statului dezvoltator, a statului care îşi asumă rolul de a descoperi, de a grăbi reţete de succes pe care să aloce cumva forţat capitalul pentru ca aceste sectoare să tragă după ele întreaga economie. Cred că acest model a falimentat moral şi ceea ce este de făcut în acest moment este să asigure o bună guvernanţă şi în momentul în care condiţiile sunt prielnice, nimeni, nici noi, nici liderii politici din acest moment din România şi din lume  nu ştiu ce se poate dezvolta.