Ion Cristoiu: A avut Occidentul interesul ca referendumurile din Ucraina să se desfăşoare netulburate?

Editorial Ion Cristoiu
  • Ion Cristoiu: Marţi, 27 septembrie 2022, Referendumurile organizate de Federaţia Rusă în teritoriile cucerite de la Ucraina s-a încheiat. S-au dat publicităţii şi rezultatele. Potrivit acestora, cetăţenii din Lugansk, Doneţk, Zaporojie, Herson au votat în proporţie uriaşă (peste 95%) pentru alipirea la Rusia.
  • Ion Cristoiu: Referendumurile s-au desfăşurat fără nici cea mai mică tulburare din partea ucrainenilor. Nu tu atentat cu maşină capcană, nu tu inşi kamikaze care să explodeze împreună cu cotropitorul, nu tu drone trimise pentru a lovi nucleele armatei cuceritoare.
  • Ion Cristoiu: Sînt posibile cîteva ipoteze: a) Ucraina n-a avut practic nici o posibilitate de a bloca referendumurile. b) Referendumurile au beneficiat de participarea ucrainenilor din teritoriile ocupate. c) La îndemnul Occidentului, Volodîmîr Zelenski a lăsat dinadins ca Referendumurile să se desfăşoare, astfel încît Rusia să alipească la Rusia teritoriile cucerite militar.

Marţi, 27 septembrie 2022, Referendumurile organizate de Federaţia Rusă în teritoriile cucerite de la Ucraina s-a încheiat.

S-au dat publicităţii şi rezultatele.

Potrivit acestora, cetăţenii din Lugansk, Doneţk, Zaporojie, Herson au votat în proporţie uriaşă (peste 95%) pentru alipirea la Rusia.

Pe parcursul referendumului, care a ţinut trei zile, presa noastră, copiind fără nuanţe presa Occidentală, a publicat informaţii, deloc verificate, ca de obicei cînd e vorba de Războiul din Ucraina, menite a dovedi că:

Referendumurile sînt ilegale.

Referendumurile au fost marcate de multe nereguli.

Referendumurile nu sînt recunoscute nici măcar de aliaţii tradiţionali ai Moscovei.

Aceste informaţii au fost zi de zi împinse în plan secund de campania de presă cu tema:

Cum fug ruşii de mobilizarea parţială.

După declararea mobilizării, o zi şi ceva a fost cultivată teza:

Poporul rus se ridică împotriva mobilizării dictate de Putin.

N-am nici o îndoială că nici în Rusia, ca de altfel nici în România şi nici în Anglia belicoasă, gîndul că va trebui să-ţi laşi viaţa cotidiană paşnică, să mergi la mama dracului în Ucraina şi să rişti să te întorci în coşciug nu încîntă pe nimeni.

Cum însă relatările din Rusia de azi nu diferă în presa noastră democratică, prin exagerări agitatorice, de relatările din America lui Truman în presa stalinistă („La New York negrii spînzură în copaci”), o realitate normală a fost transformată – vorba lui Lenin – într-o situaţie prerevoluţionară. Cît pe aci să crezi că ruşii vor lua cu asalt Kremlinul, mai ceva decît românii sediul Comitetului Central în 22 decembrie 1989, în timp ce trupele KGB, copiind trupele Securităţii, vor trece de partea Poporului, cu Iulian Vlad cu tot. Cum însă tulburările (în nici un caz de proporţiile înfăţişate de presa noastră) s-au stins, a rămas în viaţă, pentru a alimenta norma de ştiri copiate de un lucrător la un site (nu sînt ziarişti, ci lucrători care ştiu tastele computerului) campania cu tema:

Ruşii fug de mobilizare.

În ediţia din 22 septembrie 2022, a rubricii Gîndurile lui Cristoiu de pe cristoiublog.ro, semnalam în premieră în România (culmea e că nimeni nu m-a urmat apoi) esenţa Mesajului adresat naţiunii de Vladimir Putin în 21 septembrie 2022:

„Decizia de organizare a unor Referendumuri de alipire a teritoriilor ocupate de Federaţia Rusă e un fapt de o rară gravitate, pentru că înseamnă practic, la fel ca şi în cazul Crimeii, că o putere militară ia prin rapt teritorial o parte dintr-o ţară membră ONU.”

Mai scriam că alipirea teritoriilor la Federaţia Rusă creează o realitate de o incredibilă primejdie pentru soarta Lumii:

O dată devenite teritorii ruseşti, cele patru regiuni, deşi luate prin forţă, dau posibilitatea Moscovei să escaladeze conflictul cu Occidentul, pînă la lansarea unei Lovituri nucleare limitate împotriva Ucrainei.

Primejdia – scriam pe cristoiublog.ro – trimite la reacţia Occidentului la acest fapt împlinit. E greu de presupus că Occidentul se va resemna să fie umilit la nivel planetar. Prin urmare, Occidentul va fi tentat să intre în Război făţiş cu Federaţia Rusă trimiţînd trupe combatante în Europa.

S-a făcut şi se face mare caz de nerecunoaşterea alipirii de către restul Lumii. Recunoaşterea internaţională e importantă doar cînd e vorba, ca în cazul Kosovo, de proclamarea independenţei unui teritoriu. Fără recunoaşterea internaţională teritoriul respectiv nu rezistă independent. În cazul alipirii la Rusia, ce efect poate avea nerecunoaşterea internaţională?

Statele Lumii vor declara că nu recunosc statul numit Federaţia Rusă? Ce înseamnă că statele lumii vor considera cele 15% din teritoriul alipit ca fiind tot ale Ucrainei? Nu vor lăsa pe cetăţenii lor să meargă în Donbas în excursie sau pentru afaceri?

Potrivit informaţiilor oficiale venite de la Moscova, alipirea va avea loc în primele zile ale lui octombrie 2022.

Deocamdată nu ştim dacă decizia privind alipirea nu se va amîna. E o şansă infimă să se întîmple asta (Vladimir Putin a anunţat din 21 septembrie alipirea) dar ea trebuie luată în calcul.

Dacă ea va avea loc vom descoperi că acest fapt împlinit ar fi fost imposibil dacă Referendumurile nu s-ar fi desfăşurat. Altfel spus dacă ele ar fi fost amînate sau suspendate pe motivul real că nu se pot desfăşura în condiţii de minimă securitate.

În aceste condiţii vital pentru Ucraina şi pentru Occident era să împiedice desfăşurarea referendumurilor.

Pentru alipirea la Rusia nu rezultatul referendumurilor e important, ci ţinerea lor.

Fără ele Rusia n-ar fi îndrăznit să decidă alipirea.

Nu de alta, dar şi ea avea nevoie de ceva de ochii lumii.

Acest adevăr explică de ce am urmărit desfăşurarea referendumurilor. Nu pentru a vedea participarea, nu pentru a surprinde abuzurile, ci pentru a găsi răspuns la întrebarea:

Va interveni Occidentul pentru a împiedica Referendumurile?

Şi dacă nu va interveni Occidentul, atunci va încerca să le oprească Volodîmîr Zelenski?

Preşedintele ucrainean, proclamat Erou al Planetei, avea la dispoziţie multe mijloace pentru a opri referendumurile.

Unul dintre ele trimite la personajul legendar Zoia Kosmodemianskaia.

Aşa cum spune Istoria celui de-al doilea Război Mondial, Zoia Kosmodemianskaia a fost o partizană sovietică de 18 ani, care a dat foc comandamentului german din satul Petrişcevo, sat ocupat de cotropitor.

Capturată de nemţi, a fost spînzurată.

 Ea a fost legendarizată ca prototip al rusului care-şi dă viaţa pentru eliberarea teritoriului sfînt.

În dese rînduri, Volodîmîr Zelenski s-a lăudat în faţa omenirii cu spiritul de sacrificiu al poporului ucrainean.

Cică ucrainenii sînt gata să-şi dea viaţa pentru eliberarea teritoriului sfînt al patriei.

Au nevoie pentru asta însă de arme şi bani date de Occident

Sub acest semn era de presupus că în teritoriile ocupate Volodîmîr Zelenski a iniţiat şi organizat o uriaşă reţea de partizani.

Nu iniţiase şi organizase Stalin o reţea de partizani ruşi în teritoriile cucerite de ruşi?

Reţea din care făcea parte şi Zoia.

Volodîmîr Zelenski beneficiază de sprijinul deplin al serviciilor de informaţii Occidentale.

Era atît de greu ca referendumurile să fie întrerupte prin atacuri ale partizanilor ucraineni sprijiniţi de occidentali?

E drept, în aceste zile preşedintele ucrainean a anunţat că ucrainenii din teritoriile ocupate care au colaborat cu duşmanul la ţinerea referendumurilor vor fi condamnaţi după ce Armata ucraineană îi va arunca pe ruşi în Marea Neagră eliberînd inclusiv Crimeea.

Să credem însă că n-au fost şi ucraineni dispuşi să se sacrifice pentru apărarea pămîntului sfînt?

Referendumurile s-au desfăşurat fără nici cea mai mică tulburare din partea ucrainenilor. Nu tu atentat cu maşină capcană, nu tu inşi kamikaze care să explodeze împreună cu cotropitorul, nu tu drone trimise pentru a lovi nucleele armatei cuceritoare.

După cucerirea Odessei de către români, în seara zilei de 22 octombrie 1941, sediul Comandamentului militar român din oraş a fost aruncat în aer de partizanii sovietici.

A fost aruncat în aer de partizanii ucraineni vreun sediu de votare la Referendumuri?

Reţelele sociale sînt pline de videoclipuri care pretind a surprinde convorbiri între militarii ruşi din Război care-l înjură pe Putin.

A văzut cineva vreun clip cu o ucraineancă dîndu-i o tigaie în cap rusului venit cu Referendumul la ea în casă?

În văzduhul care aparţine totuşi Ucrainei nu s-a ivit nimic măcar un zmeu trimis de Kiev pentru a le arăta ruşilor degetul gros printre două degete.

Absenţa oricărei reacţii din partea Ucrainei rămîne una din marile enigme ale Războiului.

Sînt posibile cîteva ipoteze:

a) Ucraina n-a avut practic nici o posibilitate de a bloca referendumurile.

b) Referendumurile au beneficiat de participarea ucrainenilor din teritoriile ocupate.

c) La îndemnul Occidentului, Volodîmîr Zelenski a lăsat dinadins ca Referendumurile să se desfăşoare, astfel încît Rusia să alipească la Rusia teritoriile cucerite militar.

Această ultimă ipoteză ar putea însemna:

Fie că Occidentul s-a resemnat cu ciuntirea Ucrainei.

Fie că Occidentul pregăteşte în secret o escaladare a Războiului, ca de exemplu intervenţia armată în Război.

Şi pentru asta avea nevoie ca Referendumurile să se desfăşoare netulburate.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro