- Ion Cristoiu: „Miercuri, 15 decembrie 2021, Florin Roman, ministrul Digitalizării şi-a înaintat demisia din funcţie. Nici n-a apucat să se usuce bine cerneala pe hîrtie că premierul Nicolae Ciucă a trimis la Cotroceni solicitarea de revocare din funcţie a lui Florin Roman, împreună cu propunerea de a fi ministru interimar Virgil Popescu.”
- Ion Cristoiu: „Se pot face multe speculaţii despre gestul lui Nicolae Ciucă. Se vorbeşte chiar de mîna lungă a Serviciilor Secrete Româneşti.”
- Ion Cristoiu: „Obsesia lui Nicolae Ciucă nu pentru ceea ce face efectiv, ci pentru cum e reflectat ce face el în presă, l-a împins spre gesturi aberante precum Comunicatul slugarnic în cazul Şoşoacă sau forţarea demisiei lui Florin Roman. Obsesia imaginii e una dintre cele mai mari slăbiciuni ale unui demnitar.”
Publicistul Ion Cristoiu afirmă că prin demisia lui Florin Roman din Guvern, în urma unei campanii în presă împotriva sa, dar care nu căpătase proporţii naţionale, premierul Nicolae Ciucă a oferit adversarilor reţeta decimării Guvernului, un gest care derivă din teama de scandalurilor ce i-ar putea afecta imaginea, devenită o obsesie pentru el.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Miercuri, 15 decembrie 2021, Florin Roman, ministrul Digitalizării şi-a înaintat demisia din funcţie. Nici n-a apucat să se usuce bine cerneala pe hîrtie că premierul Nicolae Ciucă a trimis la Cotroceni solicitarea de revocare din funcţie a lui Florin Roman, împreună cu propunerea de a fi ministru interimar Virgil Popescu. După-amiază aflat la Bruxelles, preşedintele României şi-a întrerupt treburile sale de importanţă europeană, pentru a anunţa naţiunea că a acceptat solicitarea premierului.
Desigur, demisia e un act unilateral. Sînt însă situaţii cînd demisia e respinsă. În cazul de faţă nu numai că ministrul nu e rugat să renunţe, dar mai mult atît premierul, cît şi preşedintele vădesc o grabă neobişnuită de a scăpa de Florin Roman. Ai impresia că Florin Roman reprezenta un pericol pandemic. O clipă în plus rămas în funcţie risca să infecteze ditamai guvernul PNL-PSD-UDMR-Minorităţi, alintat drept Guvern de Uniune Naţională, în realitate Guvernul de Hăis-Cea, un fel de căruţă în care fiecare roată se învîrte în sensul ei propriu.
Nu încape vorbă că Florin Roman a fost forţat de premierul Nicolae Ciucă, evident, cu acceptul lui Klaus Iohannis, să-şi scrie demisia.
În sine un ministru care demisionează nu constituie un eveniment ieşit din comun.
Demisia lui Florin Roman are însă cîteva note care o fac eveniment:
1) E o demisie dată de Florin Roman nu pentru că ar fi ajuns în incapacitate fizică de a-şi exercita prerogativele, ci pentru că a fost forţat de premier s-o facă.
2) Deşi premierul nu s-a pronunţat asupra motivelor pentru care a forţat această demisie, Comunicatul lui Florin Roman ne semnalează că forţarea a avut loc pentru a pune capăt unui Scandal.
În ce constă Scandalul?
De ceva timp, ziarul Libertatea duce o campanie împotriva lui Florin Roman pe motiv că acesta ar fi plagiat într-o lucrare de masterat şi, pe deasupra, şi-ar fi falsificat CV-ul.
În ţările nordice, o astfel de dezvăluire (ţinînd de trecutul demnitarului şi nu de activitatea sa prezentă) ar fi dus nu numai la demisia ministrului, dar şi la sinuciderea în bloc a întregului Guvern, pentru că s-au încălcat nişte standarde morale riguroase.
Florin Roman a fost ministru în România.
Ţară cu aer dulce, binevoitor cu păcătoşii, atît de puternic îmbolditor la păcate că, la plecarea din Bucureşti, după Primul Război Mondial neamţul Mackensen s-ar fi plîns cam aşa:
Am adus în Bucureşti nişte nemţi şi am plecat cu nişte porci!
Prin raportare la îngăduinţa arătată de români păcătoşilor, dezvăluirile despre trecutul lui Florin Roman ar fi trebuit să ducă la promovarea şi nu la demisia sa. N-a ajuns şi preşedinte de partid premierul Florin Cîţu după ce s-a dezvăluit un păcat din trecutul lui, cel de a fi fost arestat de Poliţia americană pentru că a condus beat mort fiind?
Scandalul declanşat de această dezvăluire a fost infinit mai uriaş decît cel stîrnit de dezvăluirea trecutului lui Florin Roman.
Campania de presă s-a limitat la o singură publicaţie: Libertatea. Au mai comentat negativ situaţia lui Florin Roman cîteva site-uri TeFeListe şi, evident, facebookistul Dacian Cioloş. Puţin, foarte puţin faţă de campania îndreptată împotriva lui Florin Cîţu. Lui Florin Cîţu şeful de la Cotroceni nu i-a cerut demisia. Dimpotrivă, l-a apărat. Lui Florin Roman şeful de la Victoria i-a cerut demisia!
Se pot face multe speculaţii despre gestul lui Nicolae Ciucă. Se vorbeşte chiar de mîna lungă a Serviciilor Secrete Româneşti. Suma de 2 miliarde de euro de care dispune ministerul face cu ochiul la mulţi epoleţi.
Poate fi şi aceasta o explicaţie pentru forţarea de către premier a demisiei lui Florin Roman.
Eu cred însă că alta e explicaţia. Reacţia aberantă a premierului la Scandalul Diana Şoşoacă – ziarista italiană, o reacţie de o slugărnicie greu de conceput chiar şi în slugărnicia tipic postdecembristă (conflictul ţinea de nivelul ambasador al Italiei la Bucureşti – funcţionar mărunt în MAE), a fost comentată de mine sub tilul: Citind Comunicatul Guvernului despre conflictul Dina Şoşoacă – Lucia Goracci, te întrebi dacă premierul Nicolae Ciucă a avut la îndemînă un WC ca să nu facă în pantaloni de frică.
După forţarea demisiei lui Florin Roman, te întrebi dacă e o greşeală. Nu te mai întrebi. Nicolae Ciucă a făcut în pantaloni de frică.
De frică de Scandal.
Această frică de Scandal, ţinînd de amatorismul premierului ca politician, a funcţionat şi în Cazul Florin Roman.
Ea, frica de Scandal, se înscrie în obsesia lui Nicolae Ciucă pentru imagine. Pentru ceea ce crede el că ar fi o imagine bună. Sub acest semn, s-a făcut că lucrează convocînd şedinţe de Guvern duminica, s-a scuzat personal de aducerea virusului Omicron în ţară, a făcut o vizită de lucru la o fermă de pui.
Obsesia lui Nicolae Ciucă nu pentru ceea ce face efectiv, ci pentru cum e reflectat ce face el în presă, l-a împins spre gesturi aberante precum Comunicatul slugarnic sau forţarea demisiei lui Florin Roman.
Obsesia imaginii e una dintre cele mai mari slăbiciuni ale unui demnitar. Nu numai pentru că ea îl face pe demnitar să se preocupe de cum se vede ce face el şi nu de ceea ce face, dar şi pentru că o astfel de preocupare duce autorul la un dezastru chiar în planul imaginii.
Ce înseamnă în planul imaginii publice forţarea demisiei lui Florin Roman?
1) Crearea imaginii de Guvern cu probleme care a trebuit să facă o remaniere la nici o lună de la investire.
2) Adîncirea imaginii de Guvern care e avut în rîndurile sale un cu mari probleme.
Limitată la paginile unui ziar, campania împotriva lui Florin Roman nu atinsese proporţii naţionale. Demisia sa a amplificat urieşeşte gravitatea faptelor sale. Dacă a fost forţat să-şi dea demisia, înseamnă c-a comis o crimă.
3) Adversarilor Guvernului li s-a oferit de către Nicolae Ciucă reţeta decimării Guvernului. N-am nici o îndoială că fiecare ministru are în trecut ceva care poate deveni subiect de Scandal. Lui Florin Roman îi vor urma alţi miniştri. Ce va face Nicolae Ciucă? Le va cere demisia? Dar cînd se va ajunge la el, ce va face? Va demisiona?
Un Guvern în astfel de vremuri e automat ţinta a zeci de uragane, care sînt Scandalurile.
Scandalul Florin Roman a fost o adiere.
Din obsesia lui Nicolae Ciucă pentru imagine, la această simplă adiere Guvernul PNL, PSD, UDMR, cel mai tare Guvern postdecembrist, s-a clătinat din temelii.
Ce se va întîmpla cînd vor veni uraganele?”
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro