- Ion Cristoiu: De ce am primit această lovitură? Sînt trei răspunsuri posibile: 1. Am fost de la început traşi pe sfoară de Marile Puteri scopul lor fiind admiterea doar a Croaţiei, numai că nu-şi puteau permite să nu invoce şi România.
- Ion Cristoiu: 2. Am fost amăgiţi de Marile Puteri cu admiterea pentru a ne folosi ca soldaţi credincioşi în Războiul cu Federaţia Rusă. S-a plecat de la premisa că Proasta Europei, România nu-şi va permite să se revolte.
- Ion Cristoiu: 3. Am crezut prosteşte că Marile Puteri vor obliga Austria să ne facă pe plac. Cum să cuteze o ţară ca Austria să spună nu Stăpînilor? Numai că Austria n-are Stăpîni, aşa cum avem noi. Cînd eşti slugă credincioasă nu poţi concepe că altcineva poate înfrunta Stăpînul. Greşeala noastră: Am crezut că Austria e România!
Consiliul JAI a decis joi, 8 decembrie 2022, neadmiterea României în Spaţiul Schengen.
Un vot pur şi simplu, fără nici o precizare menită a îndulci lovitura.
Şedinţa JAI a fost o lovitură cumplită pentru România.
Prin respingerea cererii de admitere ni s-a dat un bocanc în gură.
Prin admiterea Croaţiei ni s-a dat o flegmă-n ochi.
Să trecem în revistă evenimentele pentru a înţelege ce s-a întîmplat.
Din toate punctele de vedere România îşi luase adio de la admiterea în Spaţiul Schengen. Criza migranţilor, urmată de cea a Pandemiei, au pus la îndoială existenţa unei libere circulaţii între ţările membre UE. După 2015, cînd Angela Merkel a adus în Germania mase de emigranţi economici, încălcînd frontierele, presiunea asupra graniţelor occidentale a devenit uriaşă, atingînd prin violenţă o a doua năvălire a barbarilor. Din toate ţările sărace ale lumii au pornit valuri de aspiranţi la bunăstarea Occidentului. Maxim Gorki istoriseşte în Copilăria că pe vremea cînd era mic citea despre hoardele barbare care se îndreptau spre Roma, ale cărei lumini atrăgeau neamuri întregi cufundate în întunericul planetar:
Unde-i Roma, Unde-i Roma cea măreaţă? scrie Maxim Gorki că strigau hoardele.
Ceva asemănător s-a petrecut după prima năvălire – pentru că năvălire a fost şi nu emigrare – a hoardelor de inşi din ţările tot mai sărace ale globului atrase de visul unui trai mai bun în Occidentul bogat, luminat, curat şi lesne de jefuit. Presiunea asupra frontierelor a crescut după 2015 şi pentru că, în Germania, cei ajunşi şi instalaţi deja şi-au propus să facă pe dracu-n patru şi să-şi aducă numeroasele neamuri din ţările de baştină. Vă amintiţi cum s-au atras românii dintr-un sat unul pe altul. Aflînd că a lui Lenuţa a ajuns la Paris şi cîştigă mai bine decît acasă vînzînd flori, cei din sat s-au grăbit să plece şi ei din ţară. Fenomenul a fost şi este aproape identic în cazul migranţilor. Vestea că unul de a-l lor ajuns la München şi se descurcă, parvenită prin telefoane şi e-mailuri, a făcut ca mulţi să-şi propună să ajungă în Occident. S-a creat astfel o aspiraţie în genul celei a barbarilor care se întrebau Unde-i Roma, unde-i Roma cea măreaţă? Presiunii i-a răspuns crearea unor uriaşe reţele de aducere în Occident a migranţilor, reţele de puterea celor de droguri sau de trafic de persoane. Succesivele valuri de migranţi au dus la creşterea capitalului electoral al formaţiunilor anti migranţi. Unele au cîştigat alegerile (partidul lui Meloni în Italia) folosind retorica antimigranţi.
În acest context tema extinderi spaţiului Schengen fost trecută pe linie moartă. Mai mult, lideri europeni precum Macron au pus la îndoială chiar regulile de acum ale Spaţiului Schengen. Explicabil astfel că, în România, de ceva ani nici un partid n-a mai ridicat tema admiterii noastre în Schengen. Nici după ce s-a format actuala Coaliţie nu s-a pus problema unui efort pentru a intra în Schengen. Nu l-am auzit pe Klaus Iohannis ridicînd problema unui efort naţional pentru a realiza acest obiectiv.
Pe 29 august 2022, aflat la Praga pentru a vorbi despre Războiul din Ucraina, cancelarul Germaniei a declarat:
„Schengen este una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene şi ar trebui să o protejăm şi să o dezvoltăm. Acest lucru înseamnă, de altfel, eliminarea decalajelor rămase.
Croaţia, România şi Bulgaria îndeplinesc toate cerinţele tehnice pentru o aderare deplină. Voi depune eforturi pentru ca acestea să devină membri cu drepturi depline.”
Extinderea Schengen a fost pusă de cancelarul german în contextul Războiului din Ucraina. S-a lăsat să se înţeleagă că Războiul a creat o nouă situaţie geopolitică în Europa, situaţie care împinge în plan secund preocupările ţărilor europene privind stăvilirea migraţiei şi aduce în prim plan contribuţia ţărilor europene la înfrîngerea Rusiei.
De îndată, în România, liderii politici, de la Klaus Iohannis pînă la Marcel Ciolacu, au salutat declaraţia văzînd în ea lansarea unei campanii duse de UE, de Marile Puteri europene pentru ca România, Bulgaria şi Croaţia să intre în Schengen:
Klaus Iohannis: Salut anunţul de astăzi de la Praga al cancelarului german Olaf Scholz privind sprijinul Germaniei pentru aderarea la Schengen a României – un obiectiv strategic al ţării mele, care îndeplineşte în mod clar toate cerinţele tehnice. Îi mulţumesc pentru angajamentul personal.
Aşadar, campania de admitere a României n-a fost lansată de liderii noştri politici. A fost lansată de Comisia Europeană şi de Franţa şi Germania. Rapiditatea cu care liderii noştri politici au salutat declaraţia arată că ştiau de ea şi că a fost luată drept un angajament al Puterilor Europene că vor extinde Spaţiul Schengen. I-au urmat declaraţii de sprijin din partea Franţei, a Comisiei Europene. S-a declanşat deodată un mecanism exterior României, susţinut de Marile Puteri. Un mecanism care ar putea fi intitulat:
Să vîrîm în Shengen România, Croaţia şi Bulgaria!
Pe 7 septembrie 2022, preşedinţia Cehă a UE anunţă că vrea ca România, Croaţia, şi Bulgaria să intre în Schengen. Gestul duce la punerea dosarului pe agenda UE.
Pe 18 octombrie 2022, Parlamentul European votează în chip covîrşitor admiterea celor trei ţări în Schengen.
Mecanismul aducerii celor trei ţări în Schengen funcţionează perfect.
Pe 16 noiembrie 2022, Comisia Europeană publică Raportul Misiunii de evaluare a noastră în cazul Schengen. E un raport elogios, pe baza căruia Comisia Europeană invită Consiliul UE să ia „fără întîrziere” deciziile necesare pentru a permite Bulgariei, României şi Croaţiei să intre în Schengen.
În acest proces, pe data de 13 septembrie 2022, apare semnalul că Olanda s-ar împotrivi invocînd existenţa MCV. Pe 22 noiembrie, Comisia Europeană a recomandat în ultimul raport MCV încetarea monitorizării României. Olandei i se rezolvă condiţia. Pentru a nu părea de papagal, guvernul olandez trimite în România, pe 16 noiembrie 2022, o misiune de evaluare. Misiunea conchide că România îndeplineşte condiţiile de admitere.
Olanda pare rezolvată.
Pe 2 decembrie 2022, guvernul olandez anunţă că e de acord cu admiterea României. Dispare brusc invocarea Parlamentului olandez, prezentat pînă atunci de guvern ca fiind principalul oponent.
Campania dusă de Marile Puteri şi de Comisia Europeană pentru admiterea noastră în Schengen pare a nu avea fisură. Asta explică o ciudăţenie:
Guvernul, preşedinţia dă ca sigură admiterea noastră în Schengen. Admiterea nu pentru că am fi mai buni decît altădată, ci pentru că Marile Puteri occidentale văd în această admitere un gest de strîngere a ţărilor UE în faţa pericolului rusesc. De aceea ai noştri nu prea se ostenesc pentru admitere. Se ostenesc în schimb pentru a fi ţara de avangardă în sprijinirea Ucrainei şi atacarea Rusiei. România face totul pentru a-l ajuta pe Zelenski. Cerealele ucrainene au prioritate în faţa cerealelor noastre, se trimit pe şest în Ucraina arme şi mercenari, prin România trec în secret toate transporturile occidentale spre Ucraina. E limpede că Klaus Iohannis are convingerea că admiterea e un cadou făcut de Occident nu atît României, cît mai ales lui, care ar căpăta astfel o gură de aer pe plan intern. Şi odată cu el ar căpăta şi Partidul Meu, PNL. A fost un negoţ pe faţă sau doar o sugestie? Nu vom şti pînă nu se deschid gurile şi arhivele. Sigur e că Klaus Iohannis a lăsat Marile Puteri să lupte pentru admiterea noastră în Schengen în timp ce el s-a concentrat să facă din România fata-n casă a lui Volodomîr Zelenski.
Pe 18 noiembrie 2022, Ministrul de Interne al Austriei anunţă că se opune admiterii în Schengen a celor trei ţări.
Pe 23 noiembrie 2022, cancelarul Austriei nuanţează declarînd că doar Bulgaria şi România nu trebuie să intre în Schengen.
E o surpriză pentru România?
O declaraţie făcută de Rareş Bogdan lui Robert Turcescu la B1Tv dezvăluie că opoziţia Austriei era ştiută la noi încă din octombrie 2022.
De ce nu ne-am agitat?
Pentru acelaşi motiv pentru care nu ne- am dat de ceasul morţii nici după anunţul Austriei.
Pentru acelaşi motiv pentru care am decis să intrăm la votul din JAI deşi Cancelarul susţinuse ferm că va folosi dreptul de veto.
Care e acest motiv?
Convingerea că Ăi mari, de la Paris, de la Berlin, de la Bruxelles, care ne-au promis admiterea în schimbul slujirii necondiţionate a Ucrainei, îi vor comanda Cancelarului să cedeze şi acesta luînd poziţie de drepţi se va conforma. Opunerea Vienei n-a fost luată în serios. Convinşi că politicienii austrieci sînt ca politicienii români, gata să îndeplinească Ordinele Occidentului chiar şi atunci cînd ele contrazic interesele naţionale, Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă, liderii partidelor din Coaliţie şi-au spus că Austria nu va avea curajul să meargă pînă la capăt în contrazicerea ordinelor venite de la Marile Puteri.
Nu mă aşteptam la o asemenea umilire a României.
Am fost sigur că vom intra din simplul motiv că ştiam pe ce se bazează ai noştri:
Pe admiterea României ca un obiectiv asumat de Marile Puteri, cele care au lansat din proprie iniţiativă campania de admitere.
Am fost sigur şi pentru că mi-era greu să-mi imaginez că Klaus Iohannis şi premierul pot fi atît de siguri că intrăm fără a fi convinşi că admiterea e o bagatelă.
De ce am primit această lovitură?
Sînt trei răspunsuri posibile:
1. Am fost de la început traşi pe sfoară de Marile Puteri scopul lor fiind admiterea doar a Croaţiei, numai că nu-şi puteau permite să nu invoce şi România.
2. Am fost amăgiţi de Marile Puteri cu admiterea pentru a ne folosi ca soldaţi credincioşi în Războiul cu Federaţia Rusă. S-a plecat de la premisa că Proasta Europei, România nu-şi va permite să se revolte.
3. Am crezut prosteşte că Marile Puteri vor obliga Austria să ne facă pe plac. Cum să cuteze o ţară ca Austria să spună nu Stăpînilor? Numai că Austria n-are Stăpîni, aşa cum avem noi. Cînd eşti slugă credincioasă nu poţi concepe că altcineva poate înfrunta Stăpînul. Greşeala noastră: Am crezut că Austria e România!
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro