- Ion Cristoiu: Din cîte se ştie din manuale, în zilele de 19-23 ianuarie 1941 a avut loc conflictul dintre Mişcarea Legionară şi Generalul Ion Antonescu, intrat în istorie sub numele de Rebeliunea legionară.
- Ion Cristoiu: Ce-mi spun paginile întîi ale Timpului condus de Grigore Gafencu? Că asemenea altor mari cotidiane, ziarul a stat în expectativă faţă de Rebeliune, luat prin surprindere de ruptura de la vîrful statului naţional-legionar, dar şi pentru că aştepta să vadă cine va învinge pînă la urmă.
- Ion Cristoiu: Un regim a trecut: cel legionar. A venit un alt regim: cel antonescian. Presa a trecut şi ea de la un regim la altul fără să clipească. Peste trei ani, va pleca regimul antonescian şi va veni regimul comunist. Presa va trece din nou de la un regim la altul fără să clipească!
Din cîte se ştie din manuale, în zilele de 19-23 ianuarie 1941 a avut loc conflictul dintre Mişcarea Legionară şi Generalul Ion Antonescu, intrat în istorie sub numele de Rebeliunea legionară. A învins în acest conflict Generalul Ion Antonescu. Cum a reflectat presa acest conflict?
Ne răspunde trecerea în revistă a paginii întîi a ziarului „Timpul”, director şi proprietar Grigore Gafencu. Pentru a înţelege dinamica paginii întîi a ziarului Timpul pe parcursul Rebeliunii se impune cîteva precizări: ziarele interbelice apăreau antedatat. Cu excepţia celor tipărite şi difuzate după-amiaza, ziarele se încheiau de tipărit într-o zi, pe la prînz. De datat erau însă datate cu data de a doua zi.
Evenimentele reale la care trebuie raportată pagina întîi a ziarului Timpul sînt pe scurt, următoarele:
1. 19 ianuarie 1941. E asasinat maiorul Helmuth Döring de la Misiunea Militară Germană pentru Armata de Uscat din România.–
De observat apariţia mortului care aprinde revolta, factor cheie în declanşarea loviturilor de stat prefaţate şi ascunse bine sub porecla de aşa-zise revolte populare.
Acum, cînd scriu, mă gîndesc la un eseu mai larg despre rolul mortului la ţanc. Cred c-am scos ceva despre asta: Mortul de la Teatrul Naţional din zona secolului XX, mortul de la Praga, din 1989, mortul din decembrie 1989, morţii de la Colectiv, din octombrie 2015.
2. Duminică, 19 ianuarie 19941, seara, sub pretextul conferinţelor cu tema Lupta Germaniei naţional-socialiste şi a Italiei fasciste pentru instaurarea unei noi ordini europene, legionarii ţin mitinguri în toată ţara.
3. Luni, 20 ianuarie 1941, Generalul Ion Antonescu, şeful Statului, îl demite din fruntea Ministerului de Interne pe generalul Constantin Petrovicescu, din partea Legionarilor, pe motiv că n-a asigurat paza Misiunii Militare germane şi n-a luat măsuri de descoperire a făptaşilor, deşi au trecut 9 ore de la asasinat.
Generalul Petrovicescu e înlocuit cu generalul Dumitru Popescu, comandantul militar al Capitalei, omul lui Antonescu.
Ca şi Nicolae Ceauşescu în decembrie 1989, Ion Antonescu pariază pe Armată.
4. 20 ianuarie 1941, seara. Amplă manifestaţie de protest legionară în Capitală.
5. Marţi, 21 ianuarie 1941, Legionarii, care au ocupat sediul Prefecturii de Poliţie Bucureşti, declanşează Rebeliunea în toată ţara.
Ei lansează un atac violent asupra Cazărmii Gardienilor Publici din vecinătatea Preşedinţiei Consiliului de miniştri, actualul sediu al Guvernului. Se trage înspre Clădirea Preşedinţiei. Sînt ocupate: Clădirea Facultăţii de Drept, a Universităţii Bucureşti, Postul de radio, Comisariatele de Poliţie, sediile Siguranţei.
Seara, în confruntările dintre Armată şi legionarii baricadaţi în Sediul Prefecturii de Poliţie Bucureşti sînt ucişi doi legionari.
Tot în seara de 21 ianuarie 1941, cînd Puterea părea controlată de legionari, o Delegaţie mandatată de conducerea Mişcării poartă negocieri cu Ion Antonescu.
Miercuri, 22 ianuarie 1941. A doua zi, de la prînz, Armata porneşte la lichidarea Rebeliunii. Ea durează pînă pe 23 ianuarie dimineaţa.
Vineri, 24 ianuarie 1941, Horia Sima anunţă încetarea Rezistenţei.
Ce-mi spun paginile întîi ale Timpului condus de Grigore Gafencu?
Că asemenea altor mari cotidiane, ziarul a stat în expectativă faţă de Rebeliune, luat prin surprindere de ruptura de la vîrful statului naţional-legionar, dar şi pentru că aştepta să vadă cine va învinge pînă la urmă.
Numărul datat 21 ianuarie 1941 apare în după-amiaza lui 20 ianuarie 1941.
Pe prima pagină, ca material principal, e plasată relatarea Marile manifestaţii legionare din ţară.
Sînt consemnate cu fotografii, într-o notă de eveniment:
Conferinţe despre Lămurirea opiniei publice.
Numărul de miercuri, 22 ianuarie 1941, a fost predat la tipar pe 21 la prînz.
Sînt consemnate pe prima pagină, în stil neutru:
– Comunicatul Ministrului de Interne privind asasinarea ofiţerului neamţ în noaptea de 18 spre 19 ianuarie 1941.
– Comunicatul privind numirea Generalului Dumitru Popescu la Interne, datat 20 ianuarie 1941.
– Relatarea Manifestaţiei legionare din seara de 20 ianuarie 1941 prezentată ca Protest faţă de asasinarea maiorului neamţ.
– Comunicatul Preşedinţiei de Consiliu despre înlocuirea Generalului Petrovicescu cu subtitlul, pus de redacţie, Generalul Antonescu cere tuturor ordine şi linişte.
– Un comentariu despre manifestările legionare de duminică seara, prezentate laudativ:
„Ştirile comunicate de corespondenţii noştri din toată ţara despre adunările populare organizate duminică de Mişcarea Legionară arată că participarea mulţumii a fost spontană şi imensă, iar atmosfera ce a domnit pretutindeni s-a caracterizat prin disciplină şi entuziasm”.
În acelaşi număr, la interior, e publicată ampla relatare Marea Manifestaţie Legionară de la Tutova.
Joi, 23 ianuarie 1941, prima pagină a ziarului pomeneşte despre evenimente doar printr-o ştire, intitulată Cei doi legionari căzuţi ieri (marţi, 21 ianuarie seara – n.n.) la Prefectură au fost depuşi la Biserica Sf. Ilie Gorgani.
Deşi legionarii căzuseră în confruntarea cu Armata lui Ion Antonescu, ziarul nu suflă un cuvînt despre momentul morţii lor.
Ştirea sună astfel:
„Ieri seară, la ora 23 şi 30 minute, rămăşiţele pămînteşti ale celor doi legionari care au căzut în faţa Prefecturii de Poliţie, au fost aşezate într-un automobil – între jerbe de flori – şi transportate la biserica Sf. Ilie Gorgani.
Patru legionari cu făclii în mînă au străjuit pe tot parcursul serii cele patru colţuri ale sicrielor.
Au luat parte familiile şi un număr mare de legionari, camarazi ai celor căzuţi”.
Sîmbătă, 25 ianuarie 1941, ceea ce înseamnă încheierea ziarului cu o zi înainte, vineri, 24 ianuarie 1941, pe la prînz.
Timpul scoate o Ediţie alcătuită din 4 pagini.
Pe toată manşeta scrie cu litere impresionante:
„Armata română a restabilit ordinea în Capitală şi în toată ţara.
Autoritatea de stat este stăpînitoare pretutindeni”.
Dedesubt, se publică fotografia lui Ion Antonescu, explicată astfel:
„D. General Ion Antonescu, conducătorul Statului Român”.
Întreaga pagină întîi conţine exclusiv documentele Victoriei lui Ion Antonescu.
Apelul d-lui General Ion Antonescu, Ordine de zi către Armată, semnat Conducătorul Statului Român şi Preşedintele Consiliului de Miniştri. General de corp de Armată, Ion Antonescu; Telegrama trimisă de d. General Antonescu legaţiile din străinătate. Apel către Ţară, semnat tot General Ion Antonescu; Comunicatul Toţi cei care posedă arme şi sau muniţii trebuie să le predea în 24 de ore. Întrunirile şi manifestaţiile vor fi interzise semnat de Ion Antonescu, D. Popescu, ministru de Interne şi Subsecretar de stat pe lîngă MAN pentru Armata de Uscat, General Divizie Pantazi; Ordin către legionari, semnat Horia Sima, prin care depunerea armelor e justificată „Pentru împiedicarea vărsării de sînge pe care noi nu am vrut-o şi care n-a servit decît duşmanilor comuni ai României şi Axei”.
Comunicate anunţînd reluarea vieţii obişnuite: Astăzi brutarii vor putea vinde pîine caldă; Se restabilesc legăturile telefonice în Capitală. Abonaţii sînt rugaţi stăruitor să-şi limiteze numărul convorbirilor.
Tot în după-amiaza lui 24 ianuarie 1941, ziarul aruncă pe piaţă o ediţie specială, în două pagini. Prima pagină e rezervată în întregime unui Text semnat General Ion Antonescu sub titlul Cum s-au desfăşurat evenimentele de la 22-23 ianuarie 1941. De remarcat alături de efortul de a justifica represiunea într-o ţară, totuşi, legionară: („Din ordinul meu, niciodată armata nu a atacat în primele 2 zile ale rebeliunii, ci s-a apărat”) şi angajamentul în schimbul căruia Nemţii optaseră pentru el în conflictul cu Mişcarea legionară:
„Voi pregăti noua aşezare politică a statului. Din spiritul legionar, pot întemeia o ordine potrivită suflului nou care s-a aşezat în lume, în comunitate cu Germania şi Italia”.
Duminică, 26 ianuarie 1941, altfel spus, în după-amiaza de sîmbătă 25 ianuarie 1941, prima pagină dă seama şi de gesturile de supunere faţă de noul Stăpîn absolut, Ion Antonescu. Sînt reproduse, sub titluri agitatorii, Devotamentul oştirii faţă de M.S. Regele şi D. General Ion Antonescu, Telegrame adresate Conducătorului de comandanţii de Armate şi de corpuri de Armată. Pagina 5 e anunţată ca găzduind şi alte telegrame.
Patriarhul Nicodim se vîră şi el pe fir cu o Scrisoare menită a-l convinge pe General că „Toţi oamenii de bine din Ţara aceasta şi masele compacte ale poporului sînt alături de Domnia Voastră”.
Un regim a trecut: cel legionar. A venit un alt regim: cel antonescian. Presa a trecut şi ea de la un regim la altul fără să clipească. Peste trei ani, va pleca regimul antonescian şi va veni regimul comunist. Presa va trece din nou de la un regim la altul fără să clipească!
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro