Ion Cristoiu: Frica de coronavirus a dispărut. I-a luat locul frica de Război

• Ion Cristoiu: Cioclii apocaliptici au rămas fără pîine. Cei care ne-au întreţinut frica prin profeţiile apocaliptice – de la Raed Arafat pînă la Virgil Musta – au dispărut din rîndul vedetelor mediatice. Unii s-au întors în anonimatul de unde veniseră. Alţii, precum Raed Arafat, Gabriel Diaconu – s-au reprofilat. Nu mai sînt Cioclii Apocaliptici ai Pandemiei. Sînt Cioclii Apocaliptici ai Războiului.
• Ion Cristoiu: Pandemia a dispărut. A dispărut însă şi frica? Frica în numele căreia s-au interzis libertăţi fundamentale. Frica în numele căreia au fost interzise site-uri şi lapidaţi mediatic toţi cei care încercau să-şi păstreze luciditatea.(…) Da, a dispărut!
• Ion Cristoiu: Ca şi Frica de Coronavirus, Frica de Război e pe cale să creeze o nouă categorie de îmbogăţiţi. Îmbogăţiţii din comisionul de cumpărare de armament. Îmbogăţiţii din afacerea numită Grija statului faţă de refugiaţi. Frica de pandemie a dispărut. I-a luat locul Frica de Război.

Cu ceva timp în urmă, mai precis în editorialul din 17 mai 2021 de pe cristoiublog.ro, scriam sub titlul În România s-a proclamat în chip solemn Sfîrşitul Pandemiei:

„De la începutul Pandemiei, cînd am fost întrebat pe stradă sau la televizor cînd se va sfîrşi Pandemia, am răspuns:
Cînd nu se va mai da la televizor nimic despre Pandemie.

Am ţinut să subliniez că Pandemia a fost un pericol real supradimensionat nu numai la noi, dar şi în alte locuri, de cultivarea lui mediatică.
Această cultivare a depins atît de poziţiile Autorităţilor, cît şi de indicaţiile primite de presă.”

Observaţia izvora din atmosfera de sfîrşit de Pandemie creată de Presă:

„E mai mult decît semnificativ că atmosfera veselă, tipică, de Final de Pandemie, a fost creată de Presa Miluită.
Au dispărut de pe ecrane cioclii apocaliptici.

Televiziuni precum Digi 24, afirmate pînă acum drept gardiene ale atmosferei de panică, au dat-o brusc pe Geamparale.
Liderii de opinie care administrau bocanci în botul celor care cereau renunţarea la restricţii aplaudă acum Proclamarea solemnă a Finelui Pandemiei.

Erau nişte Vasile Roaită al Pericolului întruchipat de Coronavisrus.
Acum sînt nişte interpreţi ai Odei Bucuriei de la Cotroceni.”

Mă refeream, invocînd rolul presei în sfîrşitul Pandemiei, la atmosfera de teamă creată nu numai în România, dar şi în întreaga Europă, de ceea ce am putea numi reflectarea Pandemiei în mass-media.
Nu spun – aşa cum fac autorii teoriilor conspiraţioniste – că virusul n-a existat şi că totul a fost o manipulare mediatică. Spun, aşa cum spuneam şi atunci, că atmosfera de panică era exagerată prin dramatizarea la care presa supunea o realitate adevărată. De ani întregi ca eseist scriu despre dubla realitate care defineşte lumea modernă:

Realitatea – realitate, realitatea adevărată, obiectivă, cum ar spune filosofii materialişti, şi Realitatea din mass media, mai nou şi de pe reţelele sociale.
În cele mai multe din cazuri, şi nu de ieri de azi, realitatea din mass-media e diferită de cea din realitate. Războiul lumilor, emisiunea radiofonică din 1938, realizată de Orson Welles după romanul lui Wells, a fost o premieră în istoria omenirii:
Pentru prima dată realitatea din mass-media, fără nici o legătură cu adevărata realitate, era atît de puternică încît s-a impus lumii ca realitate obiectivă.

Filosofii idealişti, cum li se zice unor gînditori, susţin că realitatea obiectivă nu există. Ceea ce noi credem a fi realitate obiectivă e o creaţie a simţurilor noastre.
Pe măsura dezvoltării media, cu deosebire pe măsura amplorii luate de reţelele sociale, mass-media au ajuns la o asemenea putere încît pot convinge sute de milioane de oameni că realitatea născocită de media e realitatea adevărată.

Atît de mare e puterea media de a crea o realitate fără nici o legătură cu adevărata realitate, că mulţi oameni, deşi iau cunoştinţă direct de o realitate, n-o cred. Cred, în schimb, realitatea pe care media o prezintă ca fiind adevărata realitate.

Nu numai eu, dar şi alţi lucizi şi mai ales curajoşi, în stare să înfrunte Cenzura consensului impusă de Emoţia colectivă, am arătat că transformarea Coronavirus într-un pericol pentru Omenire, în războiul care motivează îngrădirea libertăţilor individuale, a fost un proces perfid prin care date ale realităţii adevărate au fost falsificate prin exagerare şi chiar prin născocire. La vremea respectivă, spuneam în dialogurile Tv de neuitat cu Marius Tucă la Marius Tucă Show, că un instrument de falsificare a realităţii prin exagerare îl constituie concentrarea atenţiei exclusiv pe îmbolnăvirile cu Coronavirus. Oamenii se înbolnăveau grav şi mureau şi de alte boli. Cîtă vreme presa se ocupa doar de cei ce se îmbolnăveau şi mureau de Coronavirus, Pandemia părea singura boală existentă pe planetă şi singura cauză a morţii.

Un alt instrument îl reprezenta ceea ce am putea numi jumătatea plină a paharului. Dacă prezinţi exclusiv doar decese de Coronavirus, Pandemia stîrneşte frica. Dacă prezinţi şi însănătoşiri, Pandemia nu mai e atît de periculoasă.

Pun cititorilor această întrebare:
Îmi puteţi spune dacă Pandemia mai există sau nu?
Fireşte că mi se va răspunde:
Pandemia nu mai există.
Cifrele zilnice se difuzează în continuare. Nimeni nu mai e însă atent la ele. Bănuiesc că la ATI mai sunt internaţi în stare gravă. Bănuiesc că se mai moare de Coronavirus.
Scriu, bănuiesc, pentru că nu mai sînt sigur dacă oamenii se îmbolnăvesc de Coronavirus, dacă mor de Coronavirus.

Cioclii apocaliptici au rămas fără pîine. Cei care ne-au întreţinut frica prin profeţiile apocaliptice – de la Raed Arafat pînă la Virgil Musta – au dispărut din rîndul vedetelor mediatice. Unii s-au întors în anonimatul de unde veniseră. Alţii, precum Raed Arafat, Gabriel Diaconu – s-au reprofilat. Nu mai sînt Cioclii Apocaliptici ai Pandemiei. Sînt Cioclii Apocaliptici ai Războiului.

Aceeaşi situaţie e în toată Europa.
Pandemia a dispărut.
A dispărut însă şi frica?
Frica în numele căreia s-au interzis libertăţi fundamentale.
Frica în numele căreia au fost interzise site-uri şi lapidaţi mediatic toţi cei care încercau să-şi păstreze luciditatea.
Frica în numele căreia s-a jefuit avuţia naţională, s-a ivit o nouă categorie de îmbogăţiţi:
Îmbogăţiţii de Pandemie.
Da, a dispărut.

I-a luat locul o altă Frică:
Frica de Război şi, mai nou, de Războiul Nuclear.
Frica în numele căreia televiziunile de ştiri, aceleaşi care încălcau deontologia, pe motiv că aşa ceva se permite în Războiul cu duşmanul numit Pandemie, practică un delir de fake news-uri, pe motiv că aşa ceva se permite în Războiul cu duşmanul numit Vladimir Putin.
Frica în numele căreia se închid site-uri, televiziuni şi se cere excluderea din viaţa publică a unor personalităţi numai şi numai, pentru că-şi pun întrebări, pentru că vor să înţeleagă ce se întîmplă.
Frica în numele căreia nu mai trebuie să ne întrebăm cum se explică risipirea banilor daţi UE de fiecare cetăţean european pe doze de vaccin care sînt acum aruncate la canal.

Ca şi Frica de Coronavirus, Frica de Război e pe cale să creeze o nouă categorie de îmbogăţiţi.
Îmbogăţiţii din comisionul de cumpărare de armament.
Îmbogăţiţii din afacerea numită Grija statului faţă de refugiaţi.
Frica de pandemie a dispărut.
I-a luat locul Frica de Război.
Exploatată de şmecheri pentru a putea obţine un ce profit.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro