Ion Cristoiu: Am abordat cu Renate Weber, printre altele ceea ce eu consider că e marea, neliniştitoarea întrebare, a vremurilor de acum: După încetarea Pandemiei, omenirea se va întoarce, în materie de respectarea drepturilor omului, la normalitatea de dinaintea atacului lansat de Coronavirus?
Ion Cristoiu: Renate Weber nu e prăpăstioasă. În cazul întrebării de mai sus, răspunsul a fost însă marcat de pesimism: Din păcate, nu cred că după Pandemie, omenirea va reveni la normalitatea întruchipată de respectarea cu sfinţenie a Drepturilor omului.
Ion Cristoiu: I-am spus Renatei Weber ceea ce nu mi-a trecut prin cap cînd am discutat despre exerciţiul planetar de încălcare a drepturilor omului de regimul democratic în numele contracarării Pericolului. Un exerciţiu de un succes zdrobitor. O întreagă omenire s-a supus fără să crîcnească, la nivel de oaie bleagă, tuturor interdicţiilor care sfidau libertăţile individuale elementare.
Publicistul Ion Cristoiu afirmă, în urma unui dialog cu Renate Weber, Avocatul Poporului, că pandemia a făcut seducător modelul chinezesc pentru liderii democraţiilor occidentale, atât prin modul de rezolvare a răspândirii coronavirusului, bazat pe interdicţii de tip dictatorial, cât şi prin modelul de economie capitalistă dezvoltată într-o dictatură.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Joi, 21 ianuarie 2021, am înregistrat pentru difuzarea pe 24 ianuarie 2021, seara, de la 20 la 21, în cadrul emisiunii Interviurile lui Cristoiu, de pe Aleph News, un interviu cu Avocatul Poporului, Renate Weber. Iniţial, am vrut să abordez cu domnia sa, pe lîngă amănuntele de destin (interviurile mele se vor şi o radiografie a personalităţii de care dă seama interlocutorul), şi chestiunea de actualitate:
Ambiţia Coaliţiei de Centru Dreapta de a o debarca pe Renate Weber din postul de Avocat al Poporului
Dacă ar fi să credem zicerilor de pe Facebook ale liderilor PNL, din ambele grupări – şi Pro şi Contra Orban – principala preocupare a regimului Iohannis de după scrutinul din 6 decembrie 2020 nu e Vaccinarea, răzbirea din Criza economică, iniţierea unor minime reforme în administraţie, ci revocarea din funcţie a Renatei Weber.
Pentru a ne face o imagine asupra neghiobiei PNL-ului condus de paharnicul partidului, Ludovic Orban, trebuie să reamintesc că debarcarea Renatei Weber a fost un angajament de campanie al PNL, trecut înaintea angajamentelor de a împînzi România cu autostrăzi, de a transforma planşele din marginea terenurilor virane în ditamai spitalele regionale şi de a cheltui pînă la ultimul cent banii care nici acum n-au venit de la Bruxelles.
Renate Weber n-a ţinut să insistăm pe acest Proiect de ţară al Guvernului de Centru Dreapta – debarcarea domniei sale din postul de Avocat al Poporului – şi pentru că erau multe alte lucruri importante de discutat.
Am fost de acord cu această ipoteză de lucru
Am abordat cu domnia sa printre altele ceea ce eu consider că e marea, neliniştitoarea întrebare, a vremurilor de acum:
După încetarea Pandemiei, omenirea se va întoarce, în materie de respectarea drepturile omului, la normalitatea de dinaintea atacului lansat de Coronavirus?
Renate Weber nu e prăpăstioasă. Nu-i stă în fire să dramatizeze prin exagerarea aspectelor negative realităţile de la noi şi din alte părţi ale lumii.
În cazul întrebării de mai sus, răspunsul a fost însă marcat de pesimism:
Din păcate, nu cred că după Pandemie, omenirea va reveni la normalitatea întruchipată de respectarea cu sfinţenie a Drepturilor omului.
Şi a continuat cam aşa.
Asta deoarece în ultima vreme s-au petrecut sub semnul firescului, al normalului, o serie de lucruri la care înainte de Pandemie nu ne-am fi gîndit, şi, dacă un profet cu barbă zbîrlită ne-ar fi spus că se vor petrece, l-am fi privit ca un ins sărit de pe fix.
Unul dintre ele – a menţionat Renate Weber – a fost solicitarea ditamai studenţilor de la Universitatea Harward de a se revoca diplomele lui Ted Cruz şi ale altor persoane care au contestat rezultatele alegerilor prezidenţiale din 2020 alături de Donald Trump.
Am fost întrutotul de acord cu distinsa interlocutoare. Şi în emisiune am invocat multe alte fapte care confirmă teza pesimistă că drepturile omului nu vor mai avea după Pandemie forţa strălucitoare de dinainte:
Cenzurarea lui Donald Trump, cultul personalităţii lui Kamala Harris, atmosfera de lovitură de stat militară în care s-a desfăşurat Ceremonia de la Washington, fake news-urile date dinadins de CNN, transformarea într-un duşman al Poporului a persoanei care pune la îndoială vaccinul antiCovid, .
După emisiune, i-am spus Renatei Weber ceea ce nu mi-a trecut prin cap cînd am discutat despre exerciţiul planetar de încălcare a drepturilor omului de regimul democratic în numele contracarării Pericolului. Un exerciţiu de un succes zdrobitor.
O întreagă omenire s-a supus fără să crîcnească, la nivel de oaie bleagă, tuturor interdicţiilor care sfidau libertăţile individuale elementare. Pînă la Pandemie, liderii ţărilor democratice s-au temut să-şi dezvăluie ambiţiile autoritariste care stau în personalitatea oricărui politician de teama că oamenii vor reacţiona violent la încălcarea drepturilor omului.
Oamenii nu numai că au acceptat toate interdicţiile, dar mai mult s-au manifestat violent nu împotriva Autorităţilor care au încălcat drepturile omului, ci împotriva celor care au încercat să apere aceste drepturi.
Experienţa Renatei Weber din Pandemie dovedeşte asta. În loc s-o felicite pentru curajul de a le apăra drepturile, mulţi români şi-au exprimat indignarea faţă de contestarea la CCR a unor decizii care încălcau libertăţile individuale.
Eu cred – şi i-am spus asta Renatei Weber după emisiune – că Pandemia a făcut seducător pentru liderii democraţiilor Occidentale modelul chinezesc.
Mai întîi modelul de rezolvare a răspîndirii Coronavirus axat pe interdicţii de tip dictatorial.
Apoi modelul de economie capitalistă dezvoltată într-o dictatură.
În istorie respectarea drepturilor individuale a apărut ca o condiţie crucială pentru dezvoltarea capitalismului.
Modelul chinezesc a arătat că se poate face capitalism şi fără democraţie.
Tare mă tem că asta i-a fascinat pe liderii democraţiilor occidentale.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro