Iran a modernizat continuu centrifugele de purificare a uraniului la Fordo. Ce trebuie să știi

• Pentru o armă nucleară este nevoie de uraniu îmbogățit la peste 85% în centrifuge.
• Iran a început construcția locației de la Fordo în 2006, fără să o anunțe.
• În 2015 Iran și statele occidentale au încheiat un acord nuclear, nerespectat de Iran.

În ultimii 20 de ani, statele occidentale au purtat permanent negocieri cu Iran despre programul nuclear. Teheran a insistat că folosirea energiei nucleare are scopuri pașnice, însă măsurile indicau altă direcție.

Anul trecut, gradul de îmbogățire a uraniului în Iran a ajuns foarte aproape de capacitatea de construcție a unei arme nucleare, însă doar SUA avea tehnica militară capabilă să o neutralizeze.

În 2015 s-a ajuns la un acord despre programul nuclear al Iranului. De ce a eșuat după aceea?

În primul rând, trebuie spus că totul se învârte în jurul programului de îmbogățire a uraniului. Pentru realizarea unei arme nucleare este necesar un amestec de uraniu cu o puritate de cel puțin 90%.

Se pare că, în 2006, Iranul a început construcția unui astfel de centru de îmbogățire și purificare a uraniului la Fordo, la o mare adâncime, în centrul unui munte, printre stânci. Acest fapt a stârnit îngrijorarea statelor occidentale, mai ales că Iranul nu a anunțat în mod oficial acest program.

Este vorba despre o bombă foarte sofisticată, numită GBU-57. Se pune, desigur, întrebarea: dacă Israelul a atacat, timp de mai multe zile, Iranul și obiectivele sale nucleare, de ce nu a bombardat și centrul de la Fordo?

Răspunsul este simplu: pentru că Israelul nu deține o astfel de bombă. Bombardierele israeliene sunt echipate cu bombe capabile să penetreze până la șase metri adâncime, însă centrul de la Fordo se află la o adâncime de aproximativ 60-80 de metri.

Cum funcționează, așadar, bomba GBU-57, care are o greutate de 13 tone și este acoperită cu un aliaj special de oțel? Ei bine, tocmai greutatea ei este folosită pentru a pătrunde adânc în sol. Lansată dintr-un bombardier B-2, bomba penetrează straturile de rocă și sol de deasupra țintei.

Dar de ce este nevoie de un bombardier B-2? Trebuie menționat că artileria antiaeriană a Iranului este extrem de puternică și eficientă. Dispune de baterii rusești S-300, care oferă o protecție avansată. Deși bombardierul B-2 este proiectat să evite detectarea radar, acest lucru nu este suficient.

Este necesară și intervenția avioanelor de luptă care să bruieze instalațiile radar ale Iranului – lucru care s-a și întâmplat, prin implicarea Statelor Unite. Astfel, bombardierele B-2 care au vizat centrul de la Fordo au fost escortate de avioane de luptă ce au neutralizat sistemele radar iraniene.

Ajuns la țintă, bombardierul B-2 a lansat bomba GBU-57, care, prin greutatea proprie și forța gravitației, a pătruns adânc în sol și prin stâncile ce protejau centrala de la Fordo.

Este important de spus că aceste bombe nu dispun de un sistem propriu de propulsie.