Mihail Gorbaciov care a pus capăt Războiului Rece, moare la vârsta de 91 de ani

Mihail Gorbaciov Foto: Mediafax
  • Mihail Gorbaciov, care a pus capăt Războiului Rece fără vărsare de sânge, dar nu a reușit să împiedice prăbușirea Uniunii Sovietice, a murit marți la vârsta de 91 de ani, au anunțat agențiile de presă rusești, care au citat oficiali ai spitalului.
  • Gorbaciov, ultimul președinte sovietic, a încheiat acorduri de reducere a armelor cu Statele Unite și parteneriate cu puterile occidentale pentru a înlătura Cortina de Fier care împărțea Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial și a dus la reunificarea Germaniei.
  • Mulți ruși nu l-au iertat niciodată pe Gorbaciov pentru turbulențele pe care reformele sale le-au declanșat, considerând că scăderea ulterioară a nivelului de trai a fost un preț prea mare pentru a plăti pentru democrație.

Mihail Gorbaciov, care a pus capăt Războiului Rece fără vărsare de sânge, dar nu a reușit să împiedice prăbușirea Uniunii Sovietice, a murit marți la vârsta de 91 de ani, au anunțat agențiile de presă rusești, care au citat oficiali ai spitalului.

Gorbaciov, ultimul președinte sovietic, a încheiat acorduri de reducere a armelor cu Statele Unite și parteneriate cu puterile occidentale pentru a înlătura Cortina de Fier care împărțea Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial și a dus la reunificarea Germaniei.

Atunci când protestele pro-democrație au cuprins națiunile din blocul sovietic din Europa de Est comunistă în 1989, el s-a abținut de la folosirea forței – spre deosebire de liderii anteriori ai Kremlinului, care au trimis tancuri pentru a zdrobi revoltele din Ungaria în 1956 și Cehoslovacia în 1968.

Dar protestele au alimentat aspirațiile de autonomie în cele 15 republici ale Uniunii Sovietice, care s-au dezintegrat în următorii doi ani într-un mod haotic.

Gorbaciov a luptat în zadar pentru a preveni această prăbușire.

După ce a devenit secretar general al Partidului Comunist Sovietic în 1985, la vârsta de doar 54 de ani, el și-a propus să revitalizeze sistemul prin introducerea unor libertăți politice și economice limitate, dar reformele sale au scăpat de sub control.

Politica sa de glasnost” – libertatea de exprimare a permis critici până atunci de neconceput la adresa partidului și a statului, dar i-a încurajat și pe naționaliștii care au început să facă presiuni pentru independență în republicile baltice Letonia, Lituania, Estonia și în alte părți.

Mulți ruși nu l-au iertat niciodată pe Gorbaciov pentru turbulențele pe care reformele sale le-au declanșat, considerând că scăderea ulterioară a nivelului de trai a fost un preț prea mare pentru a plăti pentru democrație.

După ce l-a vizitat pe Gorbaciov la spital la 30 iunie, economistul liberal Ruslan Grinberg a declarat pentru postul de știri al forțelor armate Zvezda: Ne-a dat toată libertatea – dar nu știm ce să facem cu ea”.

Gorbaciov, ultimul lider al URSS

În seara zilei de 25 decembrie 1991, preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov şi-a anunţat demisia într-un discurs televizat, punând oficial capăt a 74 de ani de istorie sovietică.

În memoriile sale, Gorbaciov, acum în vârstă de 90 de ani, a deplâns cu amărăciune eşecul său de a împiedica dispariţia URSS.

„Încă regret că nu am reuşit să aduc nava aflată sub comanda mea pe ape liniştite, nu am reuşit să duc la bun sfârşit reformarea ţării”, a scris Gorbaciov.

Adâncirea problemelor economice şi mişcările secesioniste ale republicilor sovietice au făcut ca în finalul anului 1991 prăbuşirea sovietică să fie aproape inevitabilă.

Lovitura de stat, orchestrată de comunişti radicali, ce a eşuat în august 1991 a fost un catalizator cheie, erodând dramatic autoritatea lui Gorbaciov şi încurajând mai multe republici sovietice să caute independenţa.

În timp ce Gorbaciov făcea eforturi disperate pentru a negocia un nou „tratat de uniune” între republicile sovietice pentru a păstra URSS, el s-a confruntat cu o rezistenţă dură din partea rivalului său, preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţîn, şi a altor lideri ai republicilor sovietice care doreau independenţa.

La 8 decembrie, liderii Rusiei, Ucrainei şi Belarusului s-au întâlnit la o cabană de vânătoare, declarând că URSS a murit şi anunţând crearea Comunităţii Statelor Independente. Două săptămâni mai târziu, alte opt republici sovietice s-au alăturat alianţei nou formate, punându-l pe Gorbaciov în faţa unei alegeri dure: să demisioneze sau să încerce să evite destrămarea ţării prin forţă.

Liderul sovietic a analizat dilema dificilă în memoriile sale, subliniind că o încercare de arestare a liderilor secesionişti ar fi putut duce la o baie de sânge, deoarece loialitatea structurilor militare era divizată.

„Dacă aş fi decis să mă bazez pe o parte a structurilor armate, acest lucru ar fi declanşat în mod inevitabil un conflict politic acut, plin de sânge şi cu consecinţe negative de anvergură.Nu puteam să fac asta: Aş fi încetat să mai fiu eu însumi”, a scris Gorbaciov.    

Gorbaciov şi cronologia prăbuşirii URSS

1985-1989 : Mihail Gorbaciov şi Perestroika

Mihail Gorbaciov devine lider sovietic în martie 1985. Acest cadru de partid tânăr (56 de ani) în raport cu media de vârstă a conducătorilor URSS din perioada respectivă, demarează un plan de reformă, Perestroika, pentru a salva o economie afectată de prăbuşirea preţului petrolului, penuria cronică de bunuri de consum şi o datorie statală în creştere.

Blocată în Afganistan de zece ani, Armata Roşie se retrage în 1989.

1989: Prăbuşirea blocului comunist

În mai, Ungaria îşi deschide frontierele cu Austria, prima breşă în Cortina de Fier. În iunie, în Polonia, în urma unor alegeri semilibere, sindicatul anticomunist Solidarnosc pune capăt hegemoniei Partidului Comunist. Gorbaciov nu intervine.
În toamnă, regimurile comuniste din Europa de Est cad unul câte unul, iar Moscova, în continuare, nu intervine. La 9 noiembrie, cade Zidul Berlinului, apoi are loc „revoluţia de catifea” în Cehoslovacia, iar România îşi execută liderul, pe Nicolae Ceauşescu. Blocul socialist nu mai există.

1990-1991: Implozia URSS

În 1990, republicile URSS îşi manifestă pretenţiile de autonomie. În iunie, Rusia, cea mai mare dintre ele, îşi proclamă suveranitatea sub impulsul lui Boris Elţîn, marele adversar politic al lui Gorbaciov.

În martie 1990, Lituania îşi proclamă independenţa. În ianuarie 1991, trupele sovietice intervin (13 morţi) dar sfârşesc prin a se retrage. Moscova pierde.
Gorbaciov negociază un nou tratat pentru a salva URSS, dar la 19 august, consevatorii comunişti organizează un puci. Lovitura de stat eşuează. Nouă republici sovietice îşi declară independenţa în august şi septembrie.

La 8 decembrie, liderii rus, ucrainean şi belarus semnează un tratat punând capăt URSS. La 25 decembrie, preşedintele Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, demisionează.