Motivul pentru care s-a prăbușit blocul din Miami, învăluit în tot mai mult mister. Ce spun inginerii și arhitecții americani

Ruinele clădirii prăbușite din Miami. Foto: Miami-Dade Fire Rescue Ruinele clădirii prăbușite din Miami. Foto: Miami-Dade Fire Rescue

Prăbușirea unui bloc de apartamente în sudul Floridei, joi dimineața, s-a soldat cu cel puțin patru morți. Alte 159 de persoane sunt în prezent date dispărute. CNN relatează că, acum, în timp ce căutarea supraviețuitorilor continuă, o întrebare are nevoie de răspuns: Ce a cauzat prăbușirea clădirii?

Autoritățile americane promit o anchetă urgentă, în timp ce inginerii au declarat că este imposibil, în acest stadiu, să identifice un motiv precis cu privire la cauzele prăbușirii.

Oficialii locali au respins în mod repetat zvonurile potrivit cărora clădirea construită acum patru decenii ar fi fost într-o stare neobișnuită de degradare.

Un avocat al asociației de proprietari, Kenneth Direktor, a avertizat împotriva speculațiilor. Clădirea, a declarat el pentru CNN, a fost supusă unei serii de inspecții „în ultimele câteva luni”, ca parte a procesului de certificare a siguranței sale.

„Nimic de genul acesta nu era previzibil. Cel puțin nu a fost văzut de inginerii care au analizat clădirea din punct de vedere structural”, a declarat avocatul.

El a adăugat că singurele reparații care au avut loc recent au fost lucrările la acoperiș.

Citește și VIDEO. Momentul în care blocul cu 12 etaje se prăbușește parțial

Primarul din Surfside, Charles W. Burkett, a respins ideea că reparațiile la acoperiș ar fi trebuit să ridice un semnal de alarmă.

„Nu există niciun motiv pentru ca această clădire să se prăbușească în felul acesta, cu excepția cazului în care cineva smulge literalmente suporturile de dedesubt, sau sunt spălate, sau există o groapă sau ceva de genul ăsta, pentru că pur și simplu s-a prăbușit. Se făceau lucrări la acoperiș, dar tot timpul se fac lucrări la acoperișul clădirilor”, a declarat Burkett.

Ce au observat experții după prăbușirea clădirii

Experții care au observat imaginile de la dezastru spun că au oferit o înțelegere de bază a ceea ce s-a întâmplat.

„Această prăbușire este o cedare clasică a coloanelor. Clădirea în sine era susținută de o serie de piloni; dacă pilonii cedează, totul cedează”, a declarat Kit Miyamoto, inginer structural și președinte al Comisiei pentru siguranță seismică din California.

Determinarea a ceea ce a declanșat această cedare a pilonilor este un test care îi așteaptă pe inginerii federali, de stat și locali.

„Clădirea era în starea la care te-ai aștepta pentru o clădire veche de 40 de ani, care se află pe malul Oceanului Atlantic”, a declarat Kenneth Direktor, avocatul asociației de proprietari.

Citește și Povestea femeii care s-a salvat din tragedia de la Miami datorită pasiunii pentru fotbal

Însă, această proximitate față de mare – și apa sărată care urcă din ocean – a fost o problemă recurentă pentru experții care au încercat să înțeleagă dezastrul.

Atât Miyamoto, cât și Greg Batista, un specialist în proiecte de reparații de beton, au semnalat amplasarea clădirii pe plajă.

Potențialul pentru scorojire – un defect periculos cauzat de ruginirea oțelului armat în interiorul betonului – este mai mare atunci când o structură, precum apartamentul din Surfside, se învecinează cu marea.

„Am văzut de-a lungul și de-a latul coastei sute de clădiri în care aveți probleme cu betonul. Dacă nu sunt întreținute, fie că este vorba de o problemă de beton sau de o problemă de așezare, poate fi vorba de un pod, poate fi vorba de o clădire, poate fi vorba de un baraj sau de un dig – acest tip de lucruri se întâmplă dacă nu sunt îngrijite”, a spus Greg Batista.

Încă un detaliu ce ar putea explica prăbușirea clădirii din Miami

Joi, USA Today a relatat despre un studiu, publicat anul trecut, care a arătat că blocul prăbușit – spre deosebire de alte clădiri din jurul său – s-a scufundat cu o rată de aproximativ 2 milimetri pe an între 1993 și 1999.

Cercetarea s-a axat pe efectele subsidenței, cedarea sau prăbușirea treptată a terenului, asupra riscurilor de inundații de coastă. Cercetarea nu a mai urmărit starea clădirii după 1999, astfel încât nu este clar dacă structura a continuat să se scufunde în ritmul descris în studiu.

Shimon Wdowinski, coautor al studiului și profesor la Institutul de Mediu al Universității Internaționale din Florida, a avertizat că cercetarea sa nu a oferit o dovadă incontestabilă.

„Alte clădiri nu s-au mișcat în acea parte estică a orașului”, a declarat Wdowinski.

Întrebat dacă scufundarea – sau subsidența – ar fi putut fi un factor care a contribuit la prăbușire, Wdowinski a spus că este nevoie de informații suplimentare înainte de a se pronunța.

„Dacă totul se deplasează în jos la același nivel, atunci nu atât de mult, dar dacă o parte a clădirii se mișcă în raport cu cealaltă, acest lucru ar putea cauza unele tensiuni și fisuri. Poate că o anumită cedare poate iniția procesul”, a declarat el pentru CNN.

Într-un interviu acordat vineri, Kobi Karp, membru al Institutului American al Arhitecților, a declarat că, dacă „așezarea” construcției nu ar fi fost „egală”, rezidenții ar fi observat acest lucru.

„Oamenii din clădire ar fi văzut crăpături în podelele lor, masa nu ar fi fost plată, lucrurile s-ar fi rostogolit. Ar fi văzut fisuri în pereți. Te uitai în tavan și vedeai crăpături în tavan”, a spus Karp.

Potrivit CNN, la această oră este neclar dacă astfel de sesizări au fost depuse la administrația blocului.