- O eventuală retragere masivă a forțelor americane din Europa ar afecta grav capacitatea NATO de supraveghere spațială, comunicații prin satelit și coordonare a operațiunilor militare, avertizează generalul-maior în rezervă Adrian Ciolponea.
- Statele Unite asigură aproximativ 80% din necesarul de comunicații și supraveghere satelitară al NATO, potrivit cifrelor invocate de general. Europa contribuie cu numai 20%, iar înlocuirea tehnologiilor americane ar necesita investiții majore.
- România trebuie să își dezvolte propriile capacități militare, nu doar să se bazeze pe prezența soldaților americani. Generalul consideră că baza Mihail Kogălniceanu își va păstra importanța strategică pentru SUA.
O eventuală retragere masivă a forţelor americane din Europa ar afecta mult mai mult decât numărul militarilor dislocaţi pe flancul estic al NATO. Alianţa ar putea pierde o parte esenţială din capacităţile de supraveghere spaţială, comunicaţii satelitare, comandă şi control şi lovire de înaltă precizie la mare distanţă. Generalul-maior în rezervă Adrian Ciolponea, fost reprezentant al Comandamentului Aliat pentru Transformare la Bruxelles, avertizează că dependenţa tehnologică de Statele Unite reprezintă una dintre cele mai importante vulnerabilităţi ale apărării europene. România ar trebui să îşi dezvolte capabilităţi integrate, nu doar să încerce să compenseze eventualele retrageri de personal militar american.
Discuţiile privind reducerea prezenţei militare americane în Europa au readus în prim-plan o întrebare dificilă: cât de capabilă ar fi NATO să se apere în cazul în care Statele Unite şi-ar diminua drastic contribuţia militară?
Pentru România, unde prezenţa militarilor americani reprezintă atât o garanţie de securitate, cât şi un simbol al parteneriatului strategic, miza este deosebit de importantă.
Într-un interviu acordat în emisiunea Cine te apără?, difuzată la Aleph News, la 22.00, în fiecare joi, generalul Adrian Ciolponea a explicat că problema nu trebuie redusă la numărul militarilor americani aflaţi în bazele militare europene. Mult mai importante sunt capabilităţile pe care Statele Unite le pun la dispoziţia întregii Alianţe.
80% din capacităţile satelitare necesare NATO ar proveni din SUA
Una dintre cele mai importante dependenţe ale Alianţei este legată de domeniul spaţial.
Generalul Ciolponea a invocat declaraţiile generalului-maior american Devin Pepper, potrivit cărora Statele Unite asigură aproximativ 80% din necesarul de comunicaţii şi supraveghere satelitară, în timp ce contribuţia europeană reprezintă doar 20%.
Acest raport arată dimensiunea dependenţei tehnologice a aliaţilor europeni.
„Dacă ar fi să pun pe locul întâi, cred că acesta ar fi primul punct”, a declarat generalul, referindu-se la capabilităţile spaţiale.
Explicaţia este că, timp de decenii, multe state europene au considerat programele spaţiale prea costisitoare şi au preferat să utilizeze servicii comerciale sau să se bazeze pe partenerii care dispuneau deja de infrastructură avansată.
Franţa, Germania şi Marea Britanie şi-au dezvoltat propriile capabilităţi satelitare, dar acestea nu pot compensa rapid o eventuală reducere majoră a contribuţiei americane.
Miza este uriaşă, deoarece sistemele moderne de armament depind de comunicaţii şi informaţii transmise prin satelit.
„Oprind acest domeniu, vă daţi seama că tot mecanismul sau toată organizaţia s-ar afla într-un impas major”, a avertizat Ciolponea.
Fără SUA, NATO ar trebui să îşi regândească sistemele de comandă şi control
O altă vulnerabilitate majoră identificată de general este dependenţa de infrastructura americană de sisteme de comandă şi control.
Potrivit acestuia, o parte importantă a arhitecturii de comandă şi control utilizate în mediul aliat a fost dezvoltată în jurul tehnologiilor americane.
Generalul a menţionat sistemul Maven, asociat companiei Palantir, în contextul integrării informaţiilor şi coordonării operaţiunilor militare.
Un sistem modern de comandă şi control permite conectarea informaţiilor provenite de la senzori, sateliţi, aeronave, nave şi unităţi terestre. Fără o asemenea integrare, militarii ar putea primi informaţiile prea târziu pentru a reacţiona eficient.
Ciolponea a explicat că NATO lucrează la dezvoltarea unor sisteme de comandă şi control atât la nivel strategic şi întrunit, cât şi pentru domeniile terestru, aerian şi maritim.
Procesul nu va fi însă rapid. Pe lângă infrastructura spaţială şi digitală, statele europene trebuie să recupereze decalajele în domeniul loviturilor de precizie la mare distanţă, al supravegherii globale şi al apărării antiaeriene.
Generalul a atras atenţia că o armată care dispune numai de mijloace de lovire cu rază redusă nu poate afecta eficient logistica, industria sau rezervele strategice ale unui adversar aflate în adâncimea teritoriului acestuia.
Ce ar pierde România dacă ar pleca militarii americani
Întrebat despre efectele unei noi reduceri a prezenţei americane în România, generalul a subliniat că subiectul este sensibil, deoarece discuţia priveşte inclusiv vulnerabilităţile sistemului naţional de apărare.
Totuşi, acesta nu consideră că prezenţa americană de la Mihail Kogălniceanu ar urma să dispară.
„Prezenţa americană în zona Kogălniceanu va fi constantă şi nu este determinată de zona politică, este determinată de zona geografică”, a afirmat Ciolponea.
În opinia sa, baza reprezintă un punct strategic important pentru operaţiunile militare americane către Orientul Mijlociu şi Asia. Această poziţionare geografică îi conferă o relevanţă care depăşeşte relaţia bilaterală dintre Bucureşti şi Washington.
Cu toate acestea, generalul consideră că România trebuie să se concentreze mai puţin asupra numărului militarilor străini prezenţi pe teritoriul său şi mai mult asupra dezvoltării propriilor capabilităţi.
El a insistat asupra integrării celor cinci domenii operaţionale: terestru, aerian, maritim, cibernetic şi spaţial.
Acestea trebuie conectate la toate cele trei niveluri de comandă: tactic, operativ şi strategic.
Lecţia Ucrainei: informaţia trebuie să ajungă până la militarul din prima linie
Un exemplu important pentru România este modul în care armata ucraineană a integrat tehnologiile moderne în operaţiunile de luptă.
Generalul a explicat că militarii ucraineni de la niveluri tactice relativ reduse pot avea acces direct la imagini furnizate de drone, informaţii satelitare şi date despre situaţia de pe câmpul de luptă. Această integrare contribuie la reducerea timpului necesar pentru identificarea şi lovirea unei ţinte.
Pentru România, dezvoltarea unor asemenea mecanisme ar putea deveni o prioritate esenţială, indiferent de amploarea viitoarei prezenţe americane.
În paralel, statele europene ar trebui să investească în capacităţi proprii de supraveghere spaţială, comunicaţii securizate, sisteme de comandă şi control interoperabile şi mijloace de lovire la mare distanţă.
Generalul Ciolponea nu susţine că NATO ar rămâne fără capacitate de apărare în absenţa unei contribuţii militare americane consistente. Avertismentul său priveşte dificultatea de a înlocui rapid tehnologiile şi infrastructura furnizate în prezent de Washington. Pentru România, concluzia este că apartenenţa la NATO rămâne esenţială, dar securitatea nu poate depinde exclusiv de prezenţa militarilor americani. Alianţa europeană are nevoie de o autonomie tehnologică şi operaţională mai mare, iar România trebuie să îşi construiască o armată capabilă să funcţioneze într-un sistem integrat, în care informaţia, viteza de reacţie şi capacitatea de lovire sunt la fel de importante ca numărul militarilor sau al echipamentelor.
