- MApN continuă achiziția a 32 aeronave F-35 pentru 6,5 miliarde euro.
- În perioada următoare, MApN va semna și contractul pentru muniția aferentă avioanelor.
- România negociază cu producătorul F-35 proiecte de cooperare industrială.
Chiar dacă țări europene au anunțat că revizuiesc achiziția de aeronave F-35 din Statele Unite, ca urmare a noii politici de tarife dictate de Trump, Ministerul Apărării Naționale ne-a anunțat că merge mai departe cu contractul pentru dotarea Forțelor Aeriene cu 32 de aeronave F-35, pentru 6,5 miliarde euro, iar în perioada următoare vor fi semnate și alte acorduri pentru achiziția pachetului inițial de muniții.
Totodată, în prezent, se află în curs de negociere cu producătorul avionului F-35, compania Lockheed Martin, acordul pentru realizarea unor proiecte de cooperare industrială.
Ce compensații financiare putem obține?
Ministerul Apării Naționale ne-a spus că merge mai departe, nu se pune problema să renunțe la acest avion. Încep negocierile pentru pachetul de muniții, rachete și bombe și, de asemenea, încep negocierile pentru investiții ale producătorului Lockheed Martin din România.
Din păcate, politica românească este un pic cu capul în jos. Prima dată semnează contractul pentru achiziție și, pe urmă, încearcă negocierea unor investiții ale companiei în țara noastră. Sunt țări care solicită investiții destul de mari, de 70%, deci dacă România ar fi cerut investiții de 70% în acest contract, firma ar fi trebuit să facă investiții de peste 4 miliarde de dolari în industria națională de apărare. Ministerul Apărării Naționale a semnat contracte de 14 miliarde de euro cu companii americane, fără licitație, toate prin această procedură guvern la guvern, fără să beneficieze de investiții masive în România.
Polonia, de exemplu, prima dată Ministerul Economiei semnează un contract cu compania americană prin care se stabilesc investițiile în Polonia și, pe urmă, Ministerul Apării Naționale vine și semnează contractul de achiziție. La noi este invers. Prima dată se semnează contractul de achiziție și, pe urmă, cel pentru investițiile financiare.
Ar fi bine dacă în România s-ar produce muniție, rachete. Această companie produce și alte tipuri de rachete, nu numai cele aer-aer, ci și sol-aer, iar o industrie, o fabrică de rachete pentru sistemele Patriot, pentru sistemele HIMARS, dar și pentru aeronave. Ar fi benefică, mai ales că degeaba ai aceste sisteme, vedem în Ucraina, degeaba ai sisteme Patriot, degeaba ai sisteme HIMARS, dacă nu ai rachete pentru ele și dacă linia de aprovizionare, la un moment dat, este blocată din anumiti factori politici.
Pot exista riscuri de securitate privind această achiziție dacă relațiile dintre Europa și Statele Unite se vor acutiza?
Da, există această posibilitate. De exemplu, se vede ce a pățit Turcia cu aeronavele F-16, când relația politică de la Ankara nu a mai fost pe aceeași line cu cea de la Washington. Turcia a trebuit să instaleze tablete pe aeronavele F-16, să-și facă propriile softuri, deoarece nu au mai primit actualizări, modernizări. Reprezentanții companiei au anunțat că nu există un buton de închidere, adică nu poți spune că nu mai poți folosi aeronava respectivă.
Este cumva asemănător ca atunci când cumperi o mașină. Dacă nu mai ai acces la reprezentanță, trebuie să te descurci singur cu mentenanța, cu reparațiile, cu softul pentru computer, cu rachetele și așa mai departe. Deci există un risc. Dar să nu uităm totuși că aceste avioane vor veni din 2031, abia primul. Probabil prima escadrilă va fi operaționalizată pe undeva pe la 2035, deci peste 10 ani și să sperăm că până atunci relațiile transatlantice vor fi mult mai bune decât sunt în acest moment.
