• Rusia, Europa și Ucraina trăiesc într-o simbioză toxică. Asemeni unei ciudățenii de la circ, un balaur cu trei capete, nu poți tăia niciunul dintre capete fără a omori balaurul.
  • Europa e dependentă de gazul rusesc, acesta trece într-o proporție de 40% prin Ucraina, însă Rusia rămâne șeful găștii, în timp ce orașele sunt rase de pe hartă într-un război fără sens.
  • Situația pare fără ieșire, cel puțin pentru viitorul apropiat, astfel că Europa va continua să cumpere gaz rusesc și să se mulțumească cu ajutorul dat Ucrainei, infinit mai mic față de tributul plătit „țarului” Putin.

Rusia, Europa și Ucraina trăiesc într-o simbioză toxică. Asemeni unei ciudățenii de la circ, un balaur cu trei capete, nu poți tăia niciunul dintre capete fără a omorî balaurul. La o analiză simplă, renunțarea la gaz rusesc de către Europa l-ar lăsa pe Vladimir Putin, chiar dacă nu peste noapte, fără bani.

Cu toate acestea, o Europă dependentă de gazul rusesc chițăie asemeni unui șoricel încolțit de pisică. Una câte una, țările din Europa cedează șantajului rusesc și scot rublele de sub saltea pentru a-și încălzi furnalele industriei. Mai mult, ferit de ochii opiniei publice, Comisia Europeană ar fi găsit o „variantă” prin care țările din UE să plătească în ruble gazul, așa cum vrea Gazprom. De fapt, plata nu se face direct în ruble, ci printr-un cont la o bancă rusească unde sunt virați euro, ulterior convertit de bancă în ruble.

Da, europenii protestează, se revoltă, se arată îngrijorați, amenință și ei cu sancțiuni Gazprom, pentru că, nu-i așa, cum spunea bătrânul Winston Churchill: „Nu ne vom preda niciodată”.

Recomandări

OFICIAL ÎN SCHENGEN
CE CÂȘTIGI LA GALA ZF?
PUTIN TESTEAZĂ ORȘENIK
BIDEN RESPINGE ICC
MANDAT PENTRU BIBI
VREMEA REA ÎNCHIDE A1

În aceste condiții, rușii chicotesc, știind că pentru moment au un as în mânecă. Doar că, o idee de un milion de dolari, Ucraina e doar la un „robinet” distanță de a închide gazul rusesc spre Europa. Din păcate, ideea se transformă instant în praf și pulbere.

Ucraina și paradoxul țevilor de gaz rusești

Că Rusia exportă anumite cantități de gaz către state din Europa prin tranzitarea Ucrainei, se știe.

La 30 decembrie 2019, Gazprom și Naftogaz Ukrainy, cea mai mare companie națională de petrol și gaze din Ucraina, companie de stat subordonată Guvernului Ucrainei, au semnat acorduri privind tranzitul gazului rusesc prin Ucraina pentru perioada 2020-2024, cu volume de tranzit de 65 miliarde metri cubi (bcm) în 2020 și 40 bcm pe an, ulterior. Aceste cantități sunt destinate statelor din UE, precum Ungaria, Austria, Slovacia, Germania, dar și Republicii Moldova. Acordul dintre Rusia și Ucraina privind tranzitul de gaze către europeni, încheiat la 30.12.2019, a fost puternic sprijinit de UE (Germania și Franța, în special).

Ucraina încasa 7 miliarde de dolari pentru „deranj”, fiind taxat tranzitul gazului, care reprezenta 40% din necesarul de importuri al consumatorilor europeni. Anual, Europa consumă cam 200 de miliarde de metri cubi de gaz.

Între timp, hapsâni fără măsură, cei de la Gazprom au strâns cu ușa europenii și au jucat tare pe piață, pentru a face cât mai mulți bani.

O ilustrare, pentru perioada august-octombrie 2021. Se vede cum Gazprom a redus continuu cantitățile de gaz livrate terților prin intermediul sistemului de tranzit al Ucrainei. În mod deliberat, Gazprom a afectat înmagazinările de gaze naturale din Europa, contribuind la creșterea prețurilor pe final de an 2021 și la criza de gaze din iarna 2022.

Într-adevăr, ruta ucraineană nu este singura folosită de Rusia pentru a duce gaze în Europa. Mai există:

  • conducta Yamal (prin Belarus și prin Polonia).
  • conducta Nord Stream 1 (din Rusia, prin Marea Baltică, până în Germania).
  • conducta Turk Stream (din Rusia, prin Marea Neagră, până în Turcia, de unde se continuă cu conducta South Stream prin Bulgaria, iar de aici se ramifică înspre România și înspre Serbia, apoi Ungaria).
  • flotă de LNG-uri care duc gaze naturale lichefiate din nordul Rusiei către terminale din Spania, UK.

Rusia își sabotează singură exportul de gaze

Așadar, ar putea Ucraina în urma unei operațiuni concentrate să oprească, din fașă, tranzitul de gaz rusesc? Că vorbim ad literam de oprirea unor „robinete” sau de niște gropi săpate în puncte cheie și plantat explozibil C4, Ucraina ar depinde doar de ea ca să oprească o parte importantă a exportului de gaze rusești spre Europa?

Cu toate acestea, de ce nu o face? Trecând peste cele 7 miliarde de dolari „comision”, Ucraina și-ar lăsa toată populația fără gaz. Acest lucru, în vreme de război, ar putea însemna un shut down total al Ucrainei. Mai mult, ar atrage cu siguranță supărarea Europei și a NATO, care a pompat până acum 8 miliarde de dolari în „ajutor” pentru Zelenski și țara sa.

Într-un mod ciudat, rușii par mai interesați decât ucrainenii să saboteze infrastructura gazelor din Ucraina și Europa, chiar dacă într-o mai mică măsură. Drept dovadă, Rusia a lovit mai multe puncte din rețeaua de gaze a Ucrainei în perioada invaziei din ultima lună, pentru a provoca pierderi și perturbări în fluxul de aprovizionare cu gaze atât a industriei locale, cât și a populației (mai ales pentru energie și încălzire).

Operatorul sistemului de transport gaze naturale din Ucraina (GTSOU), omologul Transgaz din România, a raportat mai multe tentative de sabotaj la adresa infrastructurii, în special în zona stației Novopskov din regiunea Luhansk.

CS Novopskov joacă un rol cheie în organizarea și transportul gazului către consumatorii din regiunile Donetsk și Luhansk. Mai mult, o tremie din totalul gazului care ajunge în Europa, via Ucraina, este transportat prin această stație de distribuție a gazelor naturale.

GTSOU a înregistrat mai multe acțiuni de sabotaj ale ocupanților, inclusiv modificări în funcționarea echipamentelor de comunicație și a modurilor tehnologice, care pot duce la pierderea controlului operațional asupra echipamentului CS. Acest lucru poate duce la riscuri semnificative pentru integritatea sistemului de transport al gazelor din Ucraina, stabilitatea modurilor de transport al gazelor și imposibilitatea transportului de gaze prin CS, inclusiv volumele de gaze din contractul de tranzit.

Autoritățile au lansat un apel oficial către ruși prin care li se transmitea că orice formă de sabotaj asupra infrastructurii și toate problemele care rezultă vor fi exclusive pe umerii armatei ruse.

Conform datelor din teren, două magistrale de gaz au fost afectate în Estul Ucrainei, lucru care a dus la închiderea țevilor și sistarea livrărilor de gaz spre regiunile Donetsk, Luhank și Harkov.

Numărul staților de distribuție a gazelor naturale oprite a crescut de la 39 la 51 în doar 7 zile.  În cifre, au fost afectate aproximativ 60% din stațiile din zonele menționate, astfel că zeci de localități au rămas fără gaz. Din cauza războiului, punerea în funcțiune și remedierea situației e imposibilă.

Așadar, relația Europa, Ucraina, Rusia, în special pe fondul invaziei din țara vecină, lasă bătrânul continent cu o singură soluție viabilă: pomparea de bani în Ucraina și Rusia, simultan, până când unui dintre combatanți își pierde interesul sau resursele. Războiul din Ucraina se va transforma într-un război al PIB-urilor, astfel că cei care se tem că va ține ani de zile ar putea fi profeți.

Între timp, rușii și Vladimir Putin numără miliardele de euro primite dinspre Europa în vreme de război. Conform datelor publicate de agenția turcă de știri Anadolu, de la începutul invaziei au intrat în conturile rusești 47 de miliarde de dolari. Este lesne de înțeles că o mare parte din acești bani, dacă nu toți, sunt „reinvestiți” în mașinăria de război rusă.

Lista abrevierilor din text:

  • GMS = gas metering station (stație de măsurare a gazelor)
  • GDS = gas distribution station (stație de distribuție a gazelor naturale)
  • DSO = distribution system operator (operator al sistemului de distribuție)… omologi, în cazul României, ar fi Engie, EOn, Enel Energie ș.a.m.d.
  • GTSO = gas transmission system operator (operator al sistemului de transport gaze naturale)… omologul, în cazul României, este Transgaz