La război într-un picior. Povestea lui Alexei, „psihologul” Batalionului Azov

Alexei s-a întors pe front cu piciorul amputat Alexei Nazarov este din Belarus și apără Ucraina din 2014. În 3 martie 2022, în bătălia pentru Bucha, Alexei a fost rănit, ceea ce a dus la amputarea piciorului. Foto: Radio Svoboda
  • Alexei Nazarov este din Belarus și apără Ucraina din 2014. În 3 martie 2022, în bătălia pentru Bucha, Alexei a fost rănit, ceea ce a dus la amputarea piciorului. După două luni de reabilitare, a revenit în serviciu.
  • Într-un interviu cu cei de la Radio Svoboda, Alexei Nazarov a povestit cum a intrat în Batalionul Azov, despre cum și-a pierdut un picior și despre șansele Ucrainei de a învinge Rusia.
  • Bielorusul spune că fără sânge niciun război nu poate fi câștigat, astfel că nu concepe să stea departe de frații săi de pe front.

Alexei Nazarov este din Belarus și apără Ucraina din 2014 alături de Batalionul Azov. În 3 martie 2022, în bătălia pentru Bucha, Alexei a fost rănit, ceea ce a dus la amputarea piciorului. După două luni de reabilitare, a revenit în serviciu.

Născut în Belarus, a ajuns în Ucraina dintr-o întâmplare. „Sunt bielorus, născut în Minsk. Mi-am dat seama de mult că viața politică din Belarus este moartă și m-am mutat în Ucraina în 2014. Nu știam nimic despre această țară, nu am nici rude aici. Am cunoscut câțiva băieți care au luat parte la evenimentele de pe Maidan, unii dintre ei erau deja în Azov. Așa am ajuns în Batalion”, a explicat Nazarov.

La scurt timp, Alexei s-a împrietenit cu „băieții” din Azov, așa cum îi numește. „Toți eram prieteni apropiați. Eu eram supranumit „Psihologul” pentru că-i intervievam pe cei care voiau să ajungă în regiment, era un interogatoriu destul de vast, complicat”, rememorează soldatul.

Cu gândul mereu la Belarusul său drag, Alexei suspină după lipsa de perspectivă a populației de la Minsk, aducându-și aminte de tentativa de revoluție din anii trecuți: „Nicăieri în istoria omenirii oamenii nu au câștigat libertate fără a vărsa o picătură de sânge și sudoare. Acest lucru pur și simplu nu există. Pentru libertate trebuie luptat, sacrificat pentru. Nu se poate învinge cu flori. În Belarus speram să fie un nou Maidan, dar s-a văzut din primele zile că nu există voință”.

Înapoi pe front cu Batalionul Azov, după invazia din 2022

După luptele din 2014, Alexei a luat o pauză și s-a întors la familia sa, la Kiev. A fost ridicat din pat în februarie, când Vladimir Putin a decis să atace capitala Ucrainei cu rachete.

Locuiam atunci pe malul drept al Niprului la Kiev, și m-am trezit să aud o rachetă explodând pe malul stâng. Soția și pisica mea au mers într-un loc, iar eu în altul. Băieții de la Azov și cu mine aveam deja un plan despre cum ne vom comporta. Au început să formeze companii de luptă din oameni care mai fuseseră la Azov”, explică Nazarov.

La scurt timp, Alexei și-a pierdu un picior în luptă. „Era 3 martie. Am fost trimiși la Bucha, unde la fața locului trebuia să înțelegem situația: unde sunt trupele noastre, unde e inamicul, ce au în dotare, numărul de trupe. Aveam un pluton de 25 de persoane. Denis Kit și Ilya Lytvyn au fost alături de noi. Eu am fost secundul mitralierului nostru.

Era marginea Buchei, intersecția drumurilor. Când am ajuns acolo, am început să așteptăm o coloană de echipamente rusești, am reglat artileria pe ele. Sarcina noastră a fost să luăm prima coloană, să intrăm în luptă cu ei.

Din păcate, coloana rusă s-a dovedit a fi de câteva ori mai mare decât ne așteptam. Erau optzeci de unități de echipament și unul sau două batalioane de infanterie. S-au întors la drum, întrerupându-ne complet. Când oamenii noștri au început să lucreze la coloană, au aliniat primele lansatoare de grenade, iar eu am avut o luptă cu infanteriștii lor, care venise din Urali. Am distrus mai multe echipamente și mai mulți inamici.

Comandantul a decis că suntem înconjurați, așa că a trebuit să formăm o apărare circulară. Am observat că piciorul meu era complet rupt. M-am târât până într-o casă, însă un tanc a tras asupra noastră de la o distanță mai mică de un kilometru. Aproximativ zece persoane au fost rănite de această lovitură, inclusiv eu. În zece minute de luptă, mi-am pierdut 80% din muniție ca mitralier și două din cele trei cutii de la mitraliera s-au epuizat și ele. Nu puteam lupta la infinit, ca în jocurile pe calculator”, a rememorat Alexei.

Înapoi pe front, alături de Azov, cu piciorul amputat

În acele momente, bărbatul a înregistrat un mesaj video pe telefon, de adio, pentru familie: „Într-un loc mai sigur, am înregistrat un clip video pe telefon pentru că nu știam dacă pot ieși. Se pare că acestea erau videoclipuri de rămas bun. Am avut noroc pentru că s-a creat un adăpost de camuflaj: vehiculele rusești căptușite erau în flăcări și ne-am ascuns într-o cortină de fum. Atunci nu am simțit nicio durere fizică. Aparent, creierul în acel moment a eliberat atât de multă adrenalină încât a fost capabil să potolească toată durerea”.

„Psihologul” din Batalionul Azov și-a dat seama că piciorul e pierdut, imediat după bătălie. „Unele dintre oase au zburat într-o direcție necunoscută, altele – au intrat înăuntru. Ce a mai rămas din picior nu era prea estetic. Mi-am dat seama că nu mai poate fi cusut”, a explicat Alexei.

A fost operat de urgență, piciorul i-a fost amputat, și a primit un sistem protetic complex. A fost nevoit să stea constat pe morfină, însă s-a întors pe front după două luni. Luptă alături de Batalionul Kalinowski, o grupare de voluntari afiliată Batalionului Azov.

Pierderea unui picior nu este un lucru atât de rău. Bielorusul Artem „Grot” a devenit campionul Ucrainei la jiu-jitsu după ce și-a pierdut piciorul. Nu este sfârșitul vieții. Da, există anumite limitări, dar asta nu pune capăt unei cariere militare sau sportive”, a completat Alexei.

Soldatul va primi o proteză electronică, care îi va permite să își îndeplinească sarcinile militare la capacitate optimă. În încheiere, Alexei a dezvăluit că starea de spirit în sânul Batalionul Azov este extrem de bună. De asemenea, este convins că Ucraina poate învinge Rusia, deși va dura până la victoria finală.