- S-a dus după o femeie însărcinată, s-a întors cu 5000 de oameni.
- Smaranda este o tânără de 27 de ani, din Iași, care a salvat ucraininii.
- Totul a plecat de la dorinţa de a ajuta o femeie însărcinată în luna a opta.
Te duci să salvezi un om și te întorci cu 5.000. Aceasta este povestea Smarandei, o tânără de douăzeci și șapte de ani din Iași. Tânăra a a devenit eroină pentru refugiații din Ucraina pe care i-a salvat din calea bombardamentelor.
A simțit mirosul morții de la capătul celălalt de telefon, dar nu a abandonat ceea ce reușise să facă: să adune o mână de oameni pe care să îi mobilizeze pentru a-i salva.
„Atâta timp cât eu aveam și am un acoperiș deasupra capului, și vorbeam noaptea eu și colegii mei cu diverse persoane pe viber care ne spuneau că dorm pe podeaua băii sau că au închis luminile, că stau departe de geamuri, că dorm în subsol, că nu au semnal.”, a spus Smaranda Hristodorescu.
„Veneau tancuri de pe câmp înspre coada de mașini din vamă, se auzeau elicoptere, se auzeau împușcături, moment în care mi s-au tăiat efectiv picioarele pentru că simțeam în timp real, live, panica și pericolul la care era expus Dragoș, un om de un curaj extraordinar.”
Smaranda a reușit să îl convingă, mai întâi, pe Dragoș să plece cu un autocar gol spre Odessa și să se întoarcă cu el plin în România. De la zi la zi, voluntari veneau către ea, dispuși să își dedice timpul acțiunii. Printre ei se numără și Daniela, o româncă stabilită în Spania.
„A fost un sacrificiu pentru că, practic, de două luni, copiii mei nu au mai avut mama pe care o aveau înainte de război, nu am mai fost acolo, prezentă lângă ei, cum eram înainte și clar este un sacrificiu, dar cred și sunt convinsă că merită din plin.”, a spus Daniela Bîrîiac, voluntar.
Deşi totul a plecat de la dorinţa de a ajuta o femeie însărcinată în luna a opta să părăsească oraşul, sutele de oameni care au ajuns mai apoi să îi ceară ajutorul nu au lăsat-o să se oprească. Nici pe ea şi nici pe cei din micuţa comunitate care a luat denumirea „Embrace România”. Printre cei salvați se numără și Serghei. El a pierdut în război tot ce avea.
„Din păcate, soția și copilul mic au murit, iar fiica mea cea mare, Anastasia, a rămas în viață. Pentru mine, aceasta este o pierdere uriașă… aceasta este… nu pot vorbi calm despre asta… Și mă tot întreb de ce s-a întâmplat așa…”, a spus Serghei.
„De ce ne-au făcut asta nouă, orașului, familiei mele. Încă nu pot să cred… Nu pot să cred că s-a întâmplat asta… Singurul lucru rămas este… un singur copil a rămas cu mine.. Acest război a luat cel mai prețios lucru pe care îl am.”
„Eu, părinții care au supraviețuit, dar s-au rănit, cu toții trecem printr-o perioadă foarte dificilă. Fiica, eu, părinții soții care nu mai sunt, un copil mic care a rămas în oraș…aceasta este o pierdere uriașă… o pierdere și… colaps.”