- Conform ONU, de la începutul războiului, aproape 7 milioane de ucraineni și-au părăsit țara.
- În România au ajuns aproape un milion de refugiați din Ucraina.
- Ucrainencele din Timișoara au organizat un flashmob cu gândul la cei rămași.
Sunt trei luni, de când viața ucrainenilor este dată peste cap. Oameni ca mine și ca tine, s-au trezit în mijlocul unui război pe care nu și l-au dorit. Într-o zi, au lăsat totul în urmă ca să scape de ororile războiului. Maria a ajuns în Timișoara, unde este în siguranță, dar se gândește mereu la cei dragi, în special la soțul ei, cu care dansa în fiecare seară. De dorul lui și al momentelor frumoase a organizat un flashmob, la care au participat și alte femei ca ea.
„Soțul meu este soldat. Este în Kiev, în armata ucraineană. Plănuiesc să mă întorc acasă peste două săptămâni. Mi-e foarte dor de casa mea, de soțul meu și de țara mea”, a spus Maria Dmytrieva, refugiată din Ucraina.
Astfel de sentimente o încearcă și pe Jane. Înainte de război, avea o viață liniștită. Avea planuri de viitor și speranțe. Totul s-a sfârșit odată cu primele bombardamente din Odesa.
„Nu înțeleg nici până în ziua de astăzi de ce un om nebun a decis că ne poate ucide, doar pentru că suntem ucraineni, doar pentru că suntem oameni. Cum se poate întâmpla așa ceva, în secolul XXI: De ce?”, se întreabă Jane Rozbitska, refugiată.
Pentru copiii care au părăsit țara și nu își văd tații e și mai greu. Unii sunt atât de mici încât nici nu știu de ce și-au părăsit tatăl, casa și prietenii. Maria însă, a înțeles pericolul, iar în România se simte în siguranță.
„Am plecat pentru că acolo erau multe împușcături. Monștrii împușcă în Kiev”, a spus Maria, în vârstă de cinci ani.