STUDIU. Cum influențeaza somnul modul în care părinţii îşi adorm copiii

FOTO - Hepta
  • Un grup de cercetători internaţionali a examinat metodele părinţilor de a-i ajuta pe cei mici să doarmă în 14 culturi şi a constatat că aceste metode sunt legate de dezvoltarea temperamentului copilului.
  • Importanţa unui somn bun în timpul dezvoltării copilăriei a fost cercetată pe larg.
  • Calitatea proastă a somnului şi comportamentele rele sunt în detrimentul funcţionării neurocomportamentale, al reactivităţii şi reglării emoţionale şi pot reprezenta un risc pentru viitoarele psihopatologii.

Un grup de cercetători internaţionali a examinat metodele părinţilor de a-i ajuta pe cei mici să doarmă în 14 culturi şi a constatat că aceste metode sunt legate de dezvoltarea temperamentului copilului.

Importanţa unui somn bun în timpul dezvoltării copilăriei a fost cercetată pe larg. Calitatea proastă a somnului şi comportamentele rele sunt în detrimentul funcţionării neurocomportamentale, al reactivităţii şi reglării emoţionale şi pot reprezenta un risc pentru viitoarele psihopatologii.

„Tehnicile de somn ale părinţilor sunt corelate cu calitatea somnului copiilor, iar importanţa contextului cultural în dezvoltarea copilului a fost recunoscută de mult timp” , a declarat autorul corespondent, doamna Christie Pham, de la Universitatea de Stat din Washington.

„Am vrut să examinăm dacă diferenţele interculturale în ceea ce priveşte strategiile parentale de susţinere a somnului explică diferenţele în temperamentul copiilor mici” .

Într-un studiu publicat în Frontiers in Psychology, Pham şi colegii ei au studiat efectul diferitelor tehnici de susţinere a somnului de către părinţi asupra temperamentului copilului în 14 culturi. Aceştia au emis ipoteza că modalităţile pasive de a ajuta un copil să adoarmă (de exemplu, îmbrăţişarea, cântatul şi cititul), dar nu şi metodele active (de exemplu, plimbările, plimbările cu maşina şi joaca), ar avea o legătură pozitivă cu temperamentul copilului, potrivit PSYpost.

Temperamentul copilului

Temperamentul copilului este definit ca fiind modul în care copiii îşi reglează comportamentul şi îşi gestionează emoţiile. Temperamentele diferite ale copiilor pot avea efecte asupra bunăstării mentale şi fizice a copilului şi pot reprezenta un risc pentru tulburări viitoare.

Cercetătorii au definit anterior temperamentul în funcţie de trei factori primordiali:

  • Surgenţa (SUR), care reflectă afecţiunea pozitivă, cum ar fi zâmbetul şi râsul, tendinţele de apropiere, activitatea şi entuziasmul.
  • Emoţionalitatea negativă (NE), care surprinde predispoziţia generală la suferinţă, inclusiv în situaţii care suscită frică, furie, tristeţe şi disconfort.
  • Controlul efortului (EC), care implică abilităţile de reglementare bazate pe atenţie şi plăcerea activităţilor calme.
  • Fiecare dintre aceşti factori contribuie în mod independent la predicţia rezultatelor comportamentale, de realizare şi interpersonale, cum ar fi problemele de comportament, competenţa socială şi performanţa academică.

Grupul internaţional de cercetători a cerut unui număr de 841 de îngrijitori din 14 culturi (Belgia, Brazilia, Chile, China, Finlanda, Italia, Mexic, Olanda, România, Rusia, Spania, Coreea de Sud, Turcia şi SUA) să completeze chestionarul privind comportamentul în copilăria timpurie şi un chestionar privind activităţile zilnice. Aceştia au fost rugaţi să raporteze temperamentul copilului lor mic (cu vârsta cuprinsă între 17 şi 40 de luni, 52% de sex masculin) şi, respectiv, tehnicile lor parentale de susţinere a somnului.

„Utilizând modele de regresie liniară pe mai multe niveluri şi proceduri de centrare a mediilor de grup, am evaluat rolul variaţiei între şi în interiorul culturii în practicile de susţinere a somnului în legătură cu temperamentul” , a explicat Pham.

Sprijin activ vs. pasiv pentru somn

Aceştia au constatat că diferenţele dintre metodele de susţinere a somnului între culturi şi în cadrul aceleiaşi culturi au fost asociate cu diferite caracteristici temperamentale. Diferenţa a fost mai mare între culturi, ceea ce înseamnă că metodele de susţinere a somnului contribuie în mod independent la diferenţele de temperament al copiilor între culturi.

„Studiul nostru arată că tehnicile de susţinere a somnului de către un părinte sunt asociate în mod substanţial cu trăsăturile de temperament ale copilului lor între culturi, având un potenţial impact asupra dezvoltării acestuia” , a declarat Pham.

„De exemplu, ţările cu o mai mare încredere în strategiile pasive au avut copii mici cu scoruri mai mari de sociabilitate (SUR mai mare)” , a continuat Pham.

Pe de altă parte, temperamentul agitat sau dificil (NE mai mare) a fost corelat în mod semnificativ cu tehnicile active de somn.

În general, tehnicile pasive de susţinere a somnului au fost asociate cu NE mai scăzută şi SUR mai mare la nivel de cultură şi CE mai mare la nivel individual. Tehnicile active de sprijinire a somnului au fost asociate cu NE mai mare doar la nivel individual.

Ordonând în ordinea rangului în care eşantionul unei culturi a aprobat utilizarea tehnicilor pasive, rezultatele arată că SUA, Finlanda şi Ţările de Jos se află în fruntea listei, iar Coreea de Sud, Turcia şi China se află în partea de jos a acestei distribuţii. În schimb, în ceea ce priveşte tehnicile active, cercetătorii au constatat că România, Spania şi Chile se află în fruntea listei, în timp ce Turcia, Italia şi Belgia se află în partea de jos a distribuţiei.

„Rezultatele noastre demonstrează importanţa promovării somnului şi sugerează că practicile de somn ale părinţilor ar putea fi ţinte potenţiale pentru intervenţii de atenuare a riscurilor reprezentate de profilurile temperamentale dificile în toate culturile” , a concluzionat Pham.