„Taxa Netflix”, un nou impozit în România

• Taxa a fost menţinută la nivelul din proiectul iniţial, respectiv 4% din veniturile menţionate, deşi în urma dezbaterilor din Senat, prima cameră sesizată, fusese redusă la 2%.
• Pe de altă parte, platformele care obţin venituri anuale mai mici de 65.000 de euro sau au un nivel de audienţă sub 1% raportat la numărul total de abonaţi din România vor fi exceptate, conform actului normativ menţionat.
• „Taxa Netflix” este inspirată dintr-un curent mai larg, global, prezent şi în Uniunea Europeană, şi anume taxa pe serviciile digitale.

Furnizorii de servicii media audiovizuale la cerere, cum ar fi Netflix, HBO GO, Amazon Prime Video, Voyo, sunt obligaţi, începând cu luna iulie 2022, să plătească o taxă pentru veniturile obţinute de la utilizatorii români pentru vizionarea de filme online, cunoscută drept „taxa Netflix”.

Legea care instituie această obligaţie a fost adoptată recent de Parlamentul României şi a intrat în vigoare în data de 3 iulie, arată o opinie semnată de Ana Petrescu-Mujdei, Manager Senior, Deloitte Romania.

Taxa a fost menţinută la nivelul din proiectul iniţial, respectiv 4% din veniturile menţionate, deşi în urma dezbaterilor din Senat, prima cameră sesizată, fusese redusă la 2%. Dar, deşi primul termen de declarare şi plată ar trebui să fie 25 august 2022, mai sunt anumite aspecte tehnice încă neclare pentru contribuabilii vizaţi.

Proiectul de lege a fost elaborat în cursul anului trecut, iniţiatorii susţinând necesitatea taxei în contextul încasărilor în scădere la Fondul cinematografic, din cauza restricţiilor legate de pandemie, inclusiv închiderea sălilor de cinematograf, în timp ce piaţa platformelor de filme online a fost în plină ascensiune.

Taxa se va achita la Centrul Naţional al Cinematografiei, iar o parte din fondurile astfel colectate (40%) pot merge către finanţarea directă a producţiei cinematografice locale.

Obligaţia există, procedura nu

Baza de calcul a taxei de 4% este formată din veniturile obţinute de operatorii vizaţi de la utilizatorii români, din tranzacţii unice sau sub formă de abonament. Aceasta se va aplica şi entităţilor nerezidente, care nu au filiale înregistrate în România, însă doar pe veniturile obţinute din ţara noastră. Pe de altă parte, platformele care obţin venituri anuale mai mici de 65.000 de euro sau au un nivel de audienţă sub 1% raportat la numărul total de abonaţi din România vor fi exceptate, conform actului normativ menţionat.

Aşadar, obligaţia de a plăti această taxă există, dar procedura de declarare şi plată încă nu a fost pusă la dispoziţia contribuabililor. Mai mult, textul de lege creează confuzie în rândul societăţilor vizate – pe de o parte prevede că termenul de declarare şi plată este data de 25 a lunii următoare obţinerii veniturilor (în acest caz 25 august 2022), iar pe de altă parte conţine o menţiune potrivit căreia furnizorii de servicii media audiovizuale, la cerere, au obligaţia să declare şi să transfere către Centrul Naţional al Cinematografiei taxa de 4% pe bază trimestrială, în termen de 30 de zile de la sfârşitul fiecărui trimestru.

Taxarea economiei digitale în Europa

„Taxa Netflix” este inspirată dintr-un curent mai larg, global, prezent şi în Uniunea Europeană, şi anume taxa pe serviciile digitale, dat fiind că mulţi jucători care obţin venituri din domeniul digital nu plătesc impozit pe profit în ţările în care se află consumatorii, pentru că legislaţia actuală le permite acest lucru dacă nu au prezenţă fizică în ţările respective.

Există jurisdicţii europene care au introdus deja sau au în plan să aplice, unilateral, impozite pe serviciile digitale, fie asupra unui spectru mai larg de servicii digitale sau mai redus, cum ar fi „taxa Netflix” (introdusă în România), dar nivelul diferă de la caz la caz. Spre exemplu, în Franţa taxa este de 3% şi este în vigoare de la începutul anului 2019, în Marea Britanie (2%), Italia (3%) şi Austria (5%) se aplică din 2020, iar în Spania (3%) din ianuarie 2021. De asemenea, există discuţii cu privire la introducerea unei astfel de taxe şi în Olanda.

Impozitarea economiei digitale este în discuţie de mulţi ani la nivel global, iar statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) au ajuns în 2021 la un acord pe doi piloni, care are drept scop inclusiv impozitarea companiilor din domeniu şi distribuirea unor cote din impozitul pe profit către ţările din care acestea obţin veniturile. Dar, prin semnarea acordului, statele care au introdus unilateral taxe digitale se obligă să le elimine în momentul în care vor introduce în legislaţia locală prevederile convenite la nivelul OCDE.

Organizaţia internaţională a publicat, recent, normele generale pentru implementarea pilonului I din acord, referitor la distribuirea parţială a impozitelor pe profiturile înregistrate de companiile multinaţionale către statele sursă, astfel încât acesta să poată fi implementat din 2024. Pentru pilonului II, care prevede aplicarea impozitului minim pe profit la nivel global, de 15%, OCDE a lansat în dezbatere ghidul cu specificaţiile tehnice încă din decembrie 2021, iar Comisia Europeană a publicat un proiect de directivă, programată să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2023. Astfel, cel puţin pe termen scurt, probabil taxele actuale rămân în vigoare.

În acest context, în mod similar cu alte ţări europene, a fost introdusă „Taxa Netflix” şi în România, iar companiile vizate de noua reglementare sunt obligate să o aplice, dar au nevoie în acest scop de definitivarea procedurii de urmat pentru conformare şi plată.