- Ursula von der Leyen a accelerat programul IRIS², extinzând constelația la 348 de sateliți pentru comunicații guvernamentale securizate.
- Până la primele lansări mai sunt cel puțin trei ani, iar finanțarea completă din contribuții naționale nu este încă asigurată, ceea ce poate amâna calendarul.
- Când sistemul devine operațional, apelurile de urgență, apărarea și infrastructura critică nu vor mai depinde de operatori din afara UE.
Comisia Europeană accelerează programul IRIS² și extinde constelația de sateliți la 348 de unități. Acordul semnat cu consorțiul SpaceRISE adaugă 66 de sateliți pe orbită joasă, o mărire semnificativă față de planul inițial, conform Euractiv. Noile capacități vor susține apărarea, securitatea și intervențiile de urgență. Negocierile, începute în ianuarie 2026, au stabilit deja parametrii tehnici și financiari ai proiectului.
Configurația finală include 330 de sateliți pe orbită joasă, 18 pe orbită medie și noi componente dedicate misiunilor de securitate. Extinderea va crește cu 60% capacitatea de comunicații guvernamentale securizate în UE și cu 54% la nivel global. Primele lansări sunt programate pentru 2029. Proiectul este derulat printr-un parteneriat public-privat între Comisia Europeană, ESA, EUSPA și consorțiul SpaceRISE, format din SES, Eutelsat și Hispasat.
La el participă și giganți precum Airbus Defence and Space, Thales Alenia Space, OHB și Aerospacelab. Ambiția se lovește însă de realitatea calendarului. Până la primele lansări mai sunt cel puțin trei ani, iar sistemul va deveni operațional abia după aceea. În tot acest timp, Europa rămâne dependentă de soluțiile actuale pentru comunicații critice.
În plus, finanțarea extinderii vine din bugetul UE 2028-2034 și din contribuțiile naționale, care nu sunt încă toate asigurate. Deși câteva state membre au anunțat deja sume importante – Polonia cu 656 de milioane de euro, Ungaria cu 500 de milioane și Spania între 1,6 și 2 miliarde – restul angajamentelor trebuie confirmat. Orice întârziere sau revizuire bugetară poate amâna și mai mult calendarul. Structura de parteneriat public-privat înseamnă că livrarea depinde de ritmul construcției sateliților de către industrie, un proces de durată și cu riscuri tehnice proprii.
În viitor, serviciile de urgență, forțele de apărare și infrastructura critică vor comunica printr-o rețea europeană proprie, protejată de interferențe externe. Când apare o criză, legătura sigură nu va mai depinde de operatori din afara UE. Banii pe care statele îi investesc acum cumpără autonomie strategică.
