Să fii bogat, să fii darnic, să-ți pese de cei amarîți. Sa te cheme Nicolae. Și mai apoi, Sfîntul Nicolae. Nicolae. Episcop al Mirelor Lichiei. Ce frumos sună!
Advertisment
Despre el e vorba. Cel pe care-l știm și ne-a adus mereu daruri în ghetuțe, ciubote, opinci. Căci așa e tradiția. Mereu, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, devenim copii și-l așteptăm.
Născut pe meleagurile Turciei de astăzi, trăitor în secolul 4, a fost la primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Și destul de hotărît. Acolo, la Niceea, în urma unei discuții în contradictoriu cu un eretic, poate Arie, dispută pe teme religioase, evident, i-ar fi trîntit acestuia o palmă peste obraz . De aici ar veni povestea cu nuielușa pe care cei obraznici o primesc, pe lîngă cadouri. E musai să fie de merișor și argintată. Semn că cele rele nu se trec cu vederea și se pedepsesc.
Recomandări
Nicolae iubea oamenii. Știa să daruiască. Asta a fost povestea vietii lui. S-a născut bogat, dar a știut să-și împartă bogăția. Cea mai cunoscută întîmplare amintește despre felul în care a ajutat trei fete, să scape de prostițutie, spre care le silea sărăcia și tatăl lor. Aflînd, le-a lăsat la geam săculeți cu bani. Aveau de-acum zestre și s-au maritat.
Sfîntul Nicolae nu e doar protectorul fetelor aflate la măritiș. Îi are în grijă pe cei plecati pe mare, pe săraci, pe nedreptățiții în judecăți. Pe toți cei în nevoie. Europenii și-l imaginează însoțit de un măgăruș și cu o desagă de cadouri în spate. De asta se lasă la ușă morcovi și zahăr, să mănînce și magarusul.
Iar copiii din Franța îi pun și un pahar de vin, să se mai încalzească Moș Nicolae, Sfîntul, pe lungul drum pe care-l face. Ghetuțe lustruite, nuielușe, dulciuri, copii. E o noapte în care toți sîntem copii. Copiii lui, ai Sfîntului Nicolae.
Partenerii noștri