”Apeirogon”, de Colum McCann, editura Litera, 2020, traducere de Bogdan Perdivară

„Soldatul era o femeie mai în vârstă, cu o șuviță căruntă în mijlocul părului. Avea, i s-a părut, o urmă de accent rusesc.”

Toate războaiele se termină. Asta știi. Dar urmele pe care le lasă te urmăresc mult timp. Iar formele pe care le poate lua le vezi în ”Apeirogon”. Romanul lui Colum McCann e construit în jurul povești a doi tați care și-au pierdut ficele în confruntările dintre israelieni și palestinieni. Și istoria lor este povestea care trage cu ochiul la Brâncuși, la 1001 de nopți citită de Borges și la Aleph-ul acestuia, din care accesezi toate locurile din lume și traseele păsărilor migratoare pe Glob. La fel cum toate războaiele lasă durere la fel de profundă. Pentru care tot în ”Apeirogon” ai piesa lui John Cage, ”Cât mai lent posibil”. Este melodia a cărei interpretare a început în 2001, în Halberstadt, Germania. Iar primul acord s-a auzit abia în 2003. Interpretarea melodiei a cărei partitură are 8 pagini ar trebui să continue cam 639 de ani. Nu ca invadarea Ucrainei.

Recomandări

A.I. NEWS
ULTIMATUM PENTRU HAMAS
CÂT INVESTESC PARTIDELE ÎN PROPAGANDĂ
UNDE MERGE REGELE CHARLES
MACRON A IEȘIT LA ATAC
FERRARI LANSEAZĂ UN NOU BOLID

„Muzica va dura până pe 5 septembrie 2640.”