În criza din 2008, piața imobiliară s-a prăbușit peste noapte din punct de vedere al cererii, tranzacțiilor și prețurilor. Un apartament care pe vârful boomului economic s-a tranzacționat la 120.000 de euro, având un credit în euro în spate, și-a redus în 2009 valoarea la 60.000 de euro, iar rata la bancă a crescut cu 30% din cauza creșterii euro.

Drama a fost pentru cei care nu au mai putut să plătească creditele la bancă pentru că au avut veniturile afectate. Plus că mai era și problema scăderii valorii apartamentului, când plăteai un credit penmtru un activ a cărui valoare reală, la zi, era mult mai mică. Dacă nu intervenea programul Prima casă, probabil că prețurile ar fi scăzut și mai mult.

În schimb, piața de închiriere de apartamente a rezistat destul de bine crizei și chiar a început să crească ușor.

Recomandări

CRĂCIUNUL ESTE DESPRE PACE
UN „GO TO HELL” FESTIV
ALERTĂ ÎN MAREA BALTICĂ
CARE-I ADEVĂRUL?
APUNE ERA TIKTOK?

Dintr-o dată, modelul de achiziție a unui apartament pe credit s-a transformat într-un model de închiriere a unui apartament.

În noua criză, piața imobiliară a reacționat diferit: prețurile apartamentelor nu au scăzut pentru că veniturile încă nu au fost afectate, euro a rămas stabil, iar rata lunară nu mai este 80% dintr-un salariu ca în 2008, ci numai 30%.

În schimb, s-a prăbușit piața de închiriere de apartamente, cu ziua, cu luna, cu anul sau cu anii.

Din cauza închiderii economiei, măsurilor de restricții sociale, scăderii turismului și a învățământului online, Bucureștiul s-a trezit fără cerere de închiriere. Pentru că nu mai sunt studenți, pentru că nu mai sunt turiști, pentru că nu mai este Airbnb, pentru că nu mai sunt congrese și expoziții, pentru că nu mai sunt festivaluri și spectacole, cererea de închiriere de apartamente a scăzut dramatic.

În ultimii ani, din cauza scăderii dobânzilor la euro și la lei, mulți investitori au început să cumpere apartamente pentru ca apoi să le dea în chirie ca să obțină un câștig mai mare decât dobânda bancară: între 5-7% era câștigul la un apartament pe an, față de o dobândă bancară de 0% sau 1% la euro.

Atâta timp cât lumea nu va reveni la viață, cât nu se vor deschide școlile, oamenii nu se vor putea mișca liber, piața de închiriere nu-și va reveni. De aceea a scăzut și numărul de tranzacții imobiliare, iar construcțiile rezidențiale vor avea de suferit în următorii ani.