Aproape toate companiile private au nevoie de angajați, iar unele firme au ajuns să-și caute oameni prin Nepal, India sau Sri Lanka, pentru că în România nu mai găsesc oameni.
În toate sectoarele există deficit de personal, și aici nu este vorba numai de IT. Vorbim și despre agricultură unde, de exemplu, nu mai avem tractoriști, despre industria alimentară, unde nu mai avem brutari, despre indistria prelucrătoare, unde nu sunt ingineri suficienți sau operatori de echipamente. Nu avem suficienți oameni în construcții, nu mai sunt ingineri chimiști, nu mai avem bucătari, patiseri sau chelneri suficienți, pentru că cerere există.
Cei din companiile private spun că la anunțurile de angajare sunt zile și săptămâni în care nu sună nimeni.
Paradoxul acestei crize este că firmele au comenzi, au bani, au de făcut investiții, dar nu au cu cine.
În timp ce companiile private se uită în zare după angajați, care oricum pleacă după o săptămână sau după o lună, la stat, la instituțiile de stat, există o concurență pe posturi cum era la facultate înainte de 1989.
Lucian Heiuș, președintele Fiscului, spune că ANAF a scos la concurs 71 de posturi, în centrală, unde s-au înscris 690 de candidați. Deci aproape zece pe loc.
Dacă în companiile private sunt zero pe loc, la stat, în instituțiile publice și în companiile de stat, este bătaie, este influența de partid.
Chiar ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, este acuzat de DNA că a intervenit într-un concurs pentru ca favoriții lui să primească subiectele înainte, ca să ia examenul.
Nu știu cât se câștigă la stat, dar știu că este bătaie pe posturi și te întrebi de ce.
Advertisment