Un loc special dețin în arta medievală, mai ales în aceea din Occident, reprezentările zoomorfe, adesea cu caracter fantastic în care animalul – bestia, în latinește – este sculptat la portaluri și la capiteluri din sanctuarele ridicate de călugării benedictini și care aparțin stilului romanic (Aulnay în Franța, Bari în Italia, Freising în Germania).

Cel mai adesea aceste reprezentări au origini orientale în Mesopotamia sau în arta stepelor și se caracterizează printr-o frumusețe plastică recunoscută în imagini de centauri, tigri, lei, grifoni, maimuțe; o frumusețe recunoscută chiar de cistercianul Bernard de Clairvaux care le condamnă în secolul XII pentru faptul că distrag atenția călugărului de la lecturile sfinte.

Asemenea reprezentări au fost cuprinse în culegeri de secol XII și XIII numite bestiarii datorate unor Philippe de Thaon, Guillaume Le Clerc, Richard de Fournival, au avut răspândire și în perioada goticului, aparținând unui cod simbolic care va ajunge până în pictura onirică a unui Hieronymus Bosch.