- CCR amână pentru 18 februarie decizia privind sesizarea ÎCCJ pe legea pensiilor magistraților
- Judecătorul Gheorghe Stan a revenit din concediu pentru a asigura cvorumul ședinței
- Motivul amânării: CCR așteaptă precizări de la instanța supremă privind cererea de sesizare
- Guvernul riscă suspendarea a 806 milioane de euro din PNRR din cauza jaloanelor restante
- Toni Neacșu: Votul pentru amânare e covârșitor majoritar, motivul este real
- Toni Neacșu: CCR nu e dispusă să își asume vinovății care aparțin numai Guvernului
- Toni Neacșu: Manevra cu aruncarea vinovăției în grădina CCR nu mai ține
Până să convingă Ilie Bolojan Comisia Europeană că jaloanele PNRR sunt bifate, Curtea Constituțională a bifat astăzi a cincea amânare pe Legea Pensiilor Magistraților.
Deși prezența judecătorului Gheorghe Stan era incertă, acesta fiind în concediu paternal,
magistratul a apărut în sala de ședință. Cu toate acestea, CCR a decis că are nevoie de timp până pe 18 februarie pentru a analiza cererea ICCJ.
Ce să înțelegem din toată această tevatură? Este a cincea oară când CCR amână
Toni Neacșu, fost judecător CSM: „Bine, sunt mai multe planuri de discuții. Planul principal ar trebui să fie într-adevăr ce face România cu aceste pensii ale magistraților, dar ce face nu numai ca o problemă de echitate socială, cât și din punct de vedere constituțional, juridic, adică ce poate să facă.
Asta ar trebui să fie o discuție de fond și doar atât. În cadrul acestei discuții ar trebui să vorbim despre cât are nevoie Curtea Constituțională ca să ia o decizie care să fie fundamentată exclusiv pe astfel de criterii, adică pe criterii de constituționalitate.
Din păcate, și aici vedem întârzieri, poate sunt justificate, poate nu sunt. Voi spuneți cinci termene, eu zic două luni. Totuși sunt doar două luni de la momentul la care a fost înregistrată această cerere la Curtea Constituțională.
Este foarte adevărat, că anterior, ne aducem aminte, a mai existat o încercare, iar de data aceea Guvernul a primit un cartonaș roșu, în sensul că i s-a întors legea pentru simplul motiv a încălcat regulile jocului, respectiv n-a știut să scrie o lege cu toate avizele la dispoziție. Adică ar trebui să vedem totuși în ansamblu. Deci ăsta ar fi un prim plan.
Al doilea plan este cel al narativelor pe care eu le-aș numi politice, pentru că vedem foarte bine Guvernul, domnul premier Ilie Bolojan, de asemenea domnul ministru Dragoș Pîslaru, și mulți alții, pun o presiune evidentă pe Curtea Constituțională pentru a obține o anumită hotărâre, evident favorabilă – că asta interesează – aruncând acest mic șantaj cu banii care sunt pierduți de România. Sigur că suntem foarte sensibili la așa ceva, oricine ascultă, oricine ascultă din gura Premierului că România pierde 231 de milioane pentru că nu suntem capabili să rezolvăm odată problema pensiilor magistraților, sigur că are cel puțin o tresărire – dacă nu cumva un sentiment de furie.
E și celălalt narativ, la fel de politic, dacă vreți să mă întrebați pe mine, care vine de data aceasta, dinspre cealaltă parte, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție, care spune, dimpotrivă, nu e absolut nici o legătură între eventuala pierderea acelor bani, sau certitudinea pierderii acelor bani, și ceea ce se întâmplă acum la Curtea Constituțională.
Eu am mai spus-o și la dumneavoastră, oricine citește Jalonul 215, la care se tot face referire, o să realizeze ușor că îndeplinirea aceea nu depinde de această lege.
E foarte, foarte simplu. Bun, Guvernul face chestia asta dintr-un motiv foarte simplu iarăși: banii sunt pierduți, așa cum o tot spun, din 28 noiembrie 2025, când au expirat termenele în care puteam să îndeplinim, nu numai acest Jalon, ci și altele – până la 6. Guvernul nu a făcut nimic. Abia acum Comisia Europeană, potrivit procedurilor, o să ne comunice câți bani pierdem definitiv din cei 806 milioane suspendați, și este evident că Guvernul ar prefera să dea vina pe pierderea acestor bani pe altcineva, în cazul de față pe Curtea Constituțională care, iată, nu se pronunță la termen.
Sigur că e și un al treilea plan, care ține de data asta capacitatea pur și simplu a celor din sistemul judiciar de a-și apăra ceea ce pentru unii sunt privilegii, pentru alții sunt, mă rog, niște drepturi care le protejează independența, dar este evident că au această capacitate de a-și apăra acele drepturi, mă rog, pe care guvernul să spunem că vrea să le mai limiteze. Deci depinde la ce plan ne raportăm”.
Spuneți că votul a fost majoritar. Asta înseamnă că și judecătorii pe care premierul Bolojan îi consideră „prieteni” au votat pentru amânare?
Toni Neacșu, fost judecător CSM: „Bun, în narativul acesta politic folosit împotriva Curții Constituționale, una din teze este aceea că există o minoritate acolo, o minoritate pesedistă – și ni se dau patru nume de judecători, care prin orice mijloace blochează pur și simplu luarea unei decizii. Și pentru asta se folosește acea situație, mă rog, să zicem de excepție, care a apărut la un moment dat anul trecut, dacă ne aducem aminte, în decembrie, când, de pe o zi pe alta, 28-29 decembrie, cei patru au avut o neînțelegere de ordin procedural cu Președintele Curții Constituționale. Bun, de la acel moment lucrurile au mai evoluat, pentru că am mai avut amânări la Curtea Constituțională, luate în unanimitate.
Deci iată că acea minoritate, să spunem, de pesediști din cadrul Curții Constituționale nu prea există, ceea ce, sigur, cam contrazice acel narativ politic, acele posibilități de atacare pe linia aceasta politică a Curții Constituționale.
Pe de altă parte a venit și această scrisoare a domnului Bolojan, prin care, pur și simplu, a aruncat întreaga vină pentru pierderea celor 231 de milioane pe Curtea Constituțională, pentru că, practic, despre asta este vorba. Cred că toate acestea au contat foarte mult, inclusiv în decizia de amânare de astăzi.
Sigur, formal, motivul este că 8 judecători, din 9, deci o mare majoritate – deci nu numai cei 4, despre care se tot vorbește că ar fi răii răilor pe acolo – 8 au dispus amânarea cauzei. Mă rog, să studieze acea cerere venită de la Înalta Curte de Casasie și Justiție, că ar avea nevoie de timp pentru asta. Cred că Curtea Constituțională, într-un fel sau altul, a sfidat pur și simplu solicitarea aceasta puțin cam nefericită, ca să folosesc așa un eufemism, a Premierului Ilie Bolojan, care pune, pur și simplu, presiune pe Curtea Constituțională.
De ce? Dacă s-ar fi pronunțat astăzi, era evident că Curtea Constituțională recunoaștea că din cauza ei s-au pierdut banii, de vreme ce tot statul român, mă rog, în frunte cu Ilie Bolojan, spunea că astăzi este chiar ultimul și ultimul termen. Să nu uităm, Curtea Constituțională are două decizii la dispoziție. Una este aceea să respingă sesizarea Înaltei Curți – vorbesc pe fond, să respingă – și să lase legea să intre în vigoare, dar, la fel de bine, poate să ia și cealaltă decizie, și anume să respingă, nu sesizarea, ci de data asta chiar legea ca atare și să o întoarcă în Parlament. Evident că, în acel moment, toată lumea ar fi sărit Curții Constituționale în cap, că din cauza ei s-au pierdut acei bani.
Acum o să vedem, o să vedeți că atât Pîslaru, cât și Bolojan, vor spune că termenul se mai amână, termenul acela în care pierdem bani.
Veți vedea că asta vor spune: „nu-i nimic, ne mai așteaptă încă o săptămână”. De ce? Pentru că șantajul ăsta a mai fost folosit – pentru cine își aduce aminte – și anul trecut, începând chiar din octombrie-noiembrie. Dacă ne aducem bine aminte, și atunci, la fel au spus: ultimul termen e 28 noiembrie, a trecut și acel termen și așa mai departe. La fiecare termen lansau această idee cu pierdem bani dacă Curtea Constituțională nu ne face pe plac”.
