- Teza de doctorat al fostului ”capo dei capi” al Masoneriei este un plagiat.
- Prin această faptă, se bucură de o carieră medicală prestigioasă. Plus una academică.
- Câţi bani publici câştigă azi un plagiator?
UPDATE. În urma publicării articolului, Marea Lojă Naţională din România a transmis un comunicat de presă, în care ”se delimitează categoric de aceste acte invocate în presă ale domnului Radu Ninel Bălănescu şi de asocierea în orice mod a organizaţiei francmasonice cu respectiva persoană, care aduce grave prejudicii imaginii noastre”.
“Domnul Radu Ninel Bălănescu creează voit confuzie între Marea Loja Naţională din Romania şi o asociaţie al cărei preşedinte este, în care dânsul, personal, are anumite interese, inclusiv financiare, aşa cum se precizează în toate articolele difuzate în mass-media. Pentru a creşte confuzia în societate, respectiva asociaţie şi-a asumat şi adăugat denumirea Marii Loji Naţionale din România. În momentul de faţă, Marea Loja Naţională din România a deschis o serie de acţiuni în instanţă împotriva numitului Radu Ninel Bălănescu, pentru o serie de fapte contrare intereselor organizaţiei de-a lungul timpului, profitând de poziţia pe care a deţinut-o”, se arată în comunicatul Marii Loji Naţionale din România.
Textul integral al comunicatului AICI.
Știrea inițială
Doctorul Radu Ninel Bălănescu este de ceva vreme protagonistul unui mare scandal în Masonerie, în urma căruia Marea Lojă Naţională din România l-a demis din funcţia de Mare Maestru şi l-a exclus din organizaţie. Ingineriile sale financiare l-au adus în faţa justiţiei. Azi aflăm că şi cariera sa ”profană” se bazează pe procedee la fel de îndoielnice.
Când un şcolar copiază la teză, e o manevră de supravieţuire: vrea doar o notă de trecere. Când un profesionist plagiază o teză de doctorat, deschide cu şperaclul uşa către o frumoasă carieră. Frauda sa este recompensată cu titluri, funcţii şi mulţi bani. Din corigent, devine premiant.
În 2003, doctorul Bălănescu era ”doar” medic primar de chirurgie şi ortopedie pediatrică la Spitalul de copii ”Grigore Alexandrescu” şi totodată şef de lucrări la UMF ”Carol Davila” din Bucureşti. Oare seara îşi pregătea teza de doctorat, alegând chiar un subiect ambiţios, din afara experienţei sale directe? Cei care îl cunosc de pe atunci răspund „în două cuvinte: exclus!”
Devenit doctor, publică în 2006 cartea ”Contribuţie la diagnosticul şi tratamentul neuroblastomului la copil”. Acelaşi subiect, acelaşi text. Singura diferenţă e că ceea ce părea înainte rodul cercetărilor sale este aici atribuit adevăraţilor autori, prof.dr. Coriolan Ulmeanu şi dr. Irina Davidescu. Aceste documente s-au vrut a fi astăzi de negăsit. Teza de doctorat a dispărut iar exemplarele cărţii au fost retrase în totalitate din stocul Editurii Universitare ”Carol Davila” la cererea autorului, deoarece constituiau probele materiale ale infracţiunii de plagiat. Dovezile pot fi consultate AICI. Înainte însă de a fi intriga unui film poliţist, faptele stau la baza unui fabulos success story.
Odată obţinut, titlul de doctor i-a deschis lui Radu Bălănescu calea spre o remarcabilă ascensiune profesională: mai întâi conferenţiar, apoi profesor universitar, membru al Consiliului UMF. Se adaugă la aceasta funcţia de director medical al Spitalului ”Grigore Alexandrescu” şi preşedinte al asociaţiei ”Marea Lojă Naţională din România”, ONG de drept privat care parazitează organizaţia masonică omonimă, drenându-i acesteia fondurile şi compromiţându-i prestigiul.
O asemenea acumulare de titluri sforăitoare poate părea un simplu caz de megalomanie, însă compensaţiile băneşti din fonduri publice ale acestei ”febre a măririlor” sunt la fel de delirante: din declaraţia de avere a lui Bălănescu rezultă trei salarii cu normă întreagă, însumând peste 6500 euro lunar! La acestea se adaugă deconturi, sporuri şi cheltuieli de protocol la fel de generoase. Robinetul de bani a fost deschis în 2003 de titlul de doctor obţinut prin plagiat.
Ajuns în poarta Spitalului ”Grigore Alexandrescu”, orice părinte al cărui copil are nevoie de operaţie este îndreptăţit să se întrebe: ”După titlurile prestigioase, domnul director pare un mare specialist. Nu o fi însă epuizat, după ce lucrează (cu acte doveditoare) 24h din 24 de atâţia ani? Îi dau pe mână copilul meu?”