EXCLUSIV. Haos la Curtea Supremă de Justiție pe mandatele de securitate națională din România din 2021

• Astăzi, CCR este chemată să se pronunțe pe constituționalitatea „Ordonanței Prună” care a făcut în 2016 din serviciile de informații „organe de cercetare penală specială” pe infracțiunile ce țin de securitatea națională
• Câți români au fost supravegheați pe motive de securitate națională în 2021? În România, datele sunt clasificate, în SUA sunt publice
• Parchetul General transmite alt număr al mandatelor de securitate națională decât Curtea Supremă de Justiție a României
• Ulterior, Curtea Supremă de Justiție a României se încurcă în cifre, comunicând la o distanță de 1 lună numere diferite pe cele mai intruzive măsuri de supraveghere din România
• În România, rata de aprobare pe MSN este de 99,92% – 99,8%, filtrul magistraților fiind aproape inexistent
• Mandatele de securitate națională din 2021, mai mare decât cel din 2017 și 2018-2019

Două instituții, dintre care una este Curtea Supremă de Justiție din România iar alta este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au comunicat de-a lungul a 1 lună și jumătate cifre diferite pe cele mai intruzive metode de supraveghere în România, informațiile în loc să se potrivească și să se verifice încrucișat, mai mult contrazicându-se.

Mai mult, informațiile comunicate de cele mai importante instituții din Justiție referitoare la mandatele de securitate națională arată că „filtrul de control” magistraților, al procurorului general al României și al judecătorilor supremi, pe cele mai intruzive cereri de supraveghere ale serviciilor de informații este aproape inexistent.

Asta spre deosebire de SUA, unde cu o populație de 17 ori mai mare decât a României, filtrul judecătorilor este cu mult mai puternic.

În plus, o altă situație devine certă: în 11 luni din anul 2021, an cu crize politice și pandemic, serviciile de informații din România au făcut mai multe cereri de mandate de securitate națională decât au obținut în 2017 sau în 2018 și 2019 la un loc.

Episodul 1: Parchetul General spune că a trimis ÎCCJ 2833 de MSN, Curtea Supremă de Justiție arată că a primit de la Parchetul General doar 1007 MSN

În urma unor cereri făcute în baza legii 544/2001 și transmise în luna decembrie 2021, Parchetul General condus de Gabriela Scutea a comunicat alte date decât Curtea Supremă de Justiție referitoare la mandatele de securitate națională din România emise în anul 2021.

Așa se face că pe 13 decembrie 2021, PÎCCJ spune că în primele 11 luni ale anului 2021, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) a primit 2835 de solicitări formulate în baza Legii nr. 51/1991 și a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre avizare, 2833 de asemenea solicitări.

Ca atare, Procurorul General al României, Gabriela Scutea, a respins doar 2 solicitări de mandate de securitate națională, ceea ce înseamnă o rată de respingere infimă – de doar 0,07% pe solicitările pe legea 51/1991 privind securitatea națională a României și o rată de aprobare de 99,92%.

Pe 20 decembrie 2021, un alt răspuns, la o solicitare asemănătoare, vine de la Curtea Supremă de Justiție.

Judecătorii Curții Supreme de Justiție din România, instituția care avizează/autorizează cererile, arată că a primit în aceeași perioadă, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, un total de 1007 de solicitări privind emiterea de mandate de securitate națională, dintre care 1003 de mandate au fost emise iar 4 solicitări au fost respinse.

Ceea ce însemna că, la nivelul Curții Supreme de Justiție, rata de respingere pe mandate de securitate națională era la fel de infim: de doar 0,39%.

Episodul 2: Curtea Supremă recunoaște cifrele Parchetului General și spune că ÎCCJ a trimis de fapt doar MSN-urile „inițiale”

Cum datele pe un asemenea subiect important nu se potriveau între cele 2 instituții – ÎCCJ și PÎCCJ, a fost solicitată o clarificare de la Curtea Supremă de Justiție din România care să explice diferența uriașă între cifrele PÎCCJ și cele ale ÎCCJ pe mandatele de securitate națională.

În al 2-lea răspuns oferit de Curtea Supremă de Justiție din România, pe 28 decembrie 2021, Compartimentul de Documente Clasificate al ÎCCJ transmite că într-adevăr, „în perioada 1 ianuarie 2021 – 1 decembrie 2021, dintr-un total de 2833 de solicitări înaintate de PÎCCJ în baza legii 51/1991, Înalta Curte de Casație și Justiție a emis un număr total de 1003 de mandate de securitate națională inițiale și a respins un număr total de 4 mandate de securitate națională inițiale, diferența de 1826 de solicitări înaintate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind reprezentată de propuneri de propuneri de prelungire, completare și încetare înainte de termen, formulate în baza legii 51/1991”.

În fapt, Curtea Supremă de Justiție recunoștea datele transmise inițial de procurorul general și arăta și un „artificiu”.

Judecătorii ÎCCJ comunicaseră doar mandatele de securitate națională inițiale, fără prelungiri, completări și încetări, în ciuda faptului că și acestea sunt solicitări în baza legii securității naționale, numai ca numărul mandatelor să pară în fața publicului mai mic.

Episodul 3: Curtea Supremă de Justiție își contrazice propriul răspuns din urmă cu 1 lună și ajunge la un total de 3132 de mandate de securitate națională soluționate

După primirea celui de-al doilea răspuns Curtea Supremă, judecătorii cei mai puternici din România au fost solicitați, în baza aceleiași legi privind accesul la informațiile de interes public, să dea publicității toate solicitările primite și aprobate în baza legii 51/1991 privind securitatea națională, pe aceeași perioadă, indiferent de caracterul acestor solicitări.

Ca atare, de la judecătorii supremi a venit un al 3-lea răspuns, cu alte cifre, date care contrazic acum nu numai informațiile Parchetului General dar chiar și pe cele ale Curții Supreme comunicate cu 1 lună mai devreme.

În al 3-lea răspuns, oferit pe 13 ianuarie 2022, ÎCCJ comunică pentru aceeași perioadă a anului 2021 alte cifre decât cele oferite anterior.

Mai precis, judecătorii Curții Supreme spun că au spus că în 11 luni ale anului 2021 au admis 1008 ( și nu 1003) de cereri de emitere de mandate de securitate națională inițiale, 612 solicitări de prelungire, 1216 solicitări de completare, 292 solicitări de încetare înainte de termen  – toate acestea fiind aprobate, și doar 4 cereri de emitere de mandate de securitate națională inițiale au fost respinse.

Ca atare, în al 3-lea răspuns, Curtea Supremă vorbește de un total de 3132 de cereri pe legea privind securitatea națională soluționate, dintre care 3128 de solicitări au fost admise.

În lumina noilor informații comunicate de ÎCCJ pe 13 ianuarie 2022, rata de respingere pe MSN a judecătorilor supremi este de 0,12%, iar rata de aprobare este de 99,8%, ceea ce demonstrează că filtrul instanței supreme este aproape inexistent pe cea mai intruzivă măsură de supraveghere care restrânge legal drepturi și libertăți fundamentale în România.

Câte persoane au fost supravegheate pe securitate națională în România în 2021? Parchetul General: este clasificat

În plus, Parchetul General a fost solicitat ulterior să comunice și numărul persoanelor din România vizate de cele 2835/2833 de solicitări în baza legii privind securitatea națională.

Parchetul General a răspuns că numărul persoanelor supravegheate este clasificat. Numărul persoanelor vizate de cele mai intruzive forme de supraveghere fiind clasificat, el se declasifică „de către conducătorii organelor cu atribuții în domeniul securității naționale”.

„Vă comunicăm că lucrările având acest obiect se evidențiază potrivit dispozițiilor Legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate și nu efectuăm o prelucrare privind numărul de persoane vizate. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție realizează numai evidența propunerilor formulate (propuneri inițiale, prelungiri, completări),  în conformitate cu  prevederile art. 10 alin. l, art. 14, art. 15, art. 16, art. 17 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, coroborate cu Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002.  În vederea obținerii informațiilor pe care le solicitați, urmează să vă adresați instituțiilor cu atribuții în domeniul securității naționale, conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 51/1991”, arată în răspuns PÎCCJ.

Iar SRI spune că și numărul mandatelor pe securitate națională este clasificat, având în vedere raportul transmis Parlamentului.

Spre deosebire de România, în SUA de exemplu, numărul mandatelor dar și al persoanelor vizate de mandate FISA este de câțiva ani public.

Cum e în SUA? Datele sunt publice, numărul de persoane vizate este public iar filtrul judecătorilor specializați este mult mai puternic

Statele Unite ale Americii au o populație de 17 mai mare decât cea a României. Ca atare, SUA are fi trebuit să aibă pe an de cel puțin 17 ori mai multe cereri avizate de judecători de mandate de securitate națională și solicitate de servicii de informații ca FBI și NSA. Dar surpriză: mandatele FISA din 2020, ce vizează infracțiunile privind securitatea națională – sunt de fapt chiar de peste 6 ori mai puține.

Mai mult, spre deosebire de România, informațiile privind numărul de mandate aprobate, modificate, respingerile parțiale și total sunt prezentate anual Congresului SUA în rapoarte făcute de către serviciile secrete, de Procurorul General al SUA, de către instanțele specializate sau de către ministerul Justiției, rapoartele detaliate incluzând chiar și numărul de persoane vizate. Iar filtrul judecătorilor este mult mai puternic.

În SUA, aproape 70% din mandate FISA sunt aprobate integral, spre deosebire de România unde rata de aprobare depășește și la Parchetul General și la Curtea Supremă de Justiție cifra de 99%.

De exemplu, în 2020, Procurorul General al SUA, prin ministerul Justiției, informează Camera Reprezentanților, că Biroul administrativ al instanțelor SUA a raportat că Instanța FISA a primit un total de 489 de solicitări pentru supravegheri electronice și/sau mandate pentru percheziții fizice în scopuri care țin de infracțiuni ce țin de securitatea națională: spionaj, protecția informațiilor clasificate, terorism etc.

Dintre aceste 489 de solicitări, Procurorul General al SUA arată că 334 au fost aprobate integral (68,3%), 121 de cereri instanța le-a modificat (24,7%), 22 solicitări le-a respins parțial (4,4%) și 12 le-a respins total (2,4%).

În SUA, numărul persoanelor vizate de mandate FISA a fost de maximum 499 iar numărul cetățenilor SUA vizați a fost de maximum 499.

Mandatele pe securitate națională din 2021, mai multe decât în 2017, 2018 – 2019

Ultimele date – chiar și contradictorii – transmise de Curtea Supremă de Justiție sau de Parchetul General arată că în 11 luni ale anului 2021 – serviciile de informații din România au avut 2833 de solicitări pe legea securității naționale (varianta Parchetului General) sau (în a doua variantă a Curții Supreme)3128 de solicitări aprobate pe legea securității naționale.

După industria mandatelor pe securitate națională care a durat până în 2016,

în 2017 de exemplu, Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor a obținut, prelucrat și stocat un total de 2.511 de mandate de securitate națională inițiale, prelungiri și completări doar pentru SRI.

În 2018, SRI a obținut 968 de mandate de securitate națională (574 de mandate inițiale și 394 de prelungiri, pentru 339 de mandate au fost obținute completări) iar în 2019 SRI a obținut un număr de 1170 de mandate de securitate națională.

SRI nu a făcut publice pe site-ul său datele privind obținerea de mandate de siguranță națională pe anul 2020, iar pentru cele 11 luni din anul 2021 SRI refuzat să pună la dispoziție, în baza legii 544/2001, datele publice și pentru anul 2021, invocând clasificarea raportului trimis Parlamentului.

Comunicările magistraților pentru anul 2021 arată însă că cele 2833/3128 de solicitări aprobate pe legea securității naționale sunt mai mult decât cele din 2017 și față de cele din 2018 și 2019 la un loc.

„Ordonanța Prună” – un drum prin Legislativ de 5 ani și fără dezbateri, pentru ca în final Parlamentul să o aprobe aproape în unanimitate iar apoi să conteste la CCR ce tot el a votat

În martie 2016, după decizia 51 a CCR prin care SRI i-a fost interzis să facă cercetare penală în România, prin OUG 6/2016 – „Ordonanța Prună” – SRI a devenit „organ de cercetare penală specială” în România, pe infracțiunile din Codul Penal ce țin de securitatea națională: comunicarea de informații false, acțiuni împotriva ordinii constituționale, trădarea prin transmiterea de informații secrete de stat, trădarea prin ajutarea inamicului, înalta trădare, acțiunile ostile contra statului, spionaj, atentatul care pune în pericol securitatea națională, atentatul contra unei colectivități, actele de diversiune, propaganda pentru război, compromiterea unor interese de stat, divulgarea secretului care periclitează securitatea națională, informații contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, constituirea de structuri informative ilegale și nedenunțarea unor infracțiuni contra securității naționale.

OUG 6/2016 – „Ordonanța Prună” din 11 martie 2016a modificat astfel 5 legi importante ale României:

• Legea 135/2010 privind Codul de procedură penală al României
• Legea 304/2004 privind organizarea judiciară
• Legea 508/2004 privind organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a DIICOT
• Legea 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare
• Legea 14/1992 privind organizarea și funcționarea SRI

Pe 9 mai 2016, OUG 6/2016 – „Ordonanța Prună” a fost adoptată tacit de Senat, fără niciun fel de dezbateri iar, după 5 ani și jumătate, pe 16 noiembrie 2021 – Ordonanța 6/2016 a fost adoptată fără modificări de Camera Deputaților prin votul a 283 de deputați ai PSD, PNL, USR, AUR, UDMR, minorități și neafiliați. Atunci doar 10 deputați din 303 au votat împotrivă, 8 s-au abținut și 2 nu au votat, OUG 6/2016 dar și legea aferentă de adoptare fiind ulterior contestate în 3 sesizări depuse la CCR.

Neconstituționalitatea „Ordonanței Prună” – OUG 6/2016 a fost sesizată pe 25 noiembrie 2021 în 3 solicitări depuse la CCR de către deputați aparținând Grupurilor parlamentare AUR, PSD, PNL, deputați neafiliați, un deputat aparținând minorităților naționale și de către Avocatul Poporului la cererea asociațiilor de magistrați, CCR anunțând că urmează să se pronunțe în aceste cazuri pe 9 februarie 2022, după ce a amânat luarea unei decizii pe 16 decembrie 2021 și 26 ianuarie 2022.