- Ziua Națională a Adopției a fost instituită în România prin legea nr. 21/2014.
- 38.337 de copii se aflau în sistemul de protecție specială la începutul anului 2024.
- Această zi este un prilej de celebrare a apartenenței copiilor adoptați la o familie.
- În România, peste 9.000 de copii au ambii părinți plecați la muncă în străinătate.
Astăzi, de Ziua Națională a Adopției, îi ascultăm pe cei care știu cel mai bine ce înseamnă să fii „ales”: copiii care au trecut prin sistem și au găsit, într-un final, un loc numit „acasă”. Sunt povești despre așteptare, speranță și iubire necondiționată, care ne reamintesc că familia se construiește, uneori, din suflet, nu din sânge.
Advertisment
Cum încurajăm adopțiile din România?
Ramona Dudaș: „În primul rând, adopția, la noi în țară, ar trebui abordată din perspectiva copiilor care au istoric de traumă. Problema este că multe dintre poveștile de succes nu sunt încurajate, din cauză că vin celelalte, de insucces.
M-am lovit de aia, m-am lovit de birocrație, m-am lovit de tot felul de chestii. Și atunci, sigur că acestea, de insucces, au o rată mai mare de răspândire. Cu toate că poveștile de succes, după cum ne spun statisticile, au o rată mult, mult, mult mai mare în procesul de adopție și așa mai departe.
Recomandări
Și adopția este mult mai eficientă cu ocazia asta. Iar pentru a avea rată de succes atât în procesul de adopție, cât și în adopția propriu-zisă, deci după ce se finalizează totul, cred că e un aspect foarte important. Joacă un rol esențial pregătirea necesară.
Acum nu mai putem discuta ca în anii trecuți că nu avem informație sau nu știu ce. Acum avem tot felul de terapii, avem tot felul de pregătiri, consiliere. Pentru că vorbim de copii cu istoric de traumă.
Abandonul, în sine, creează traume, multe dintre ele fiind ireversibile, dacă nu sunt abordate concret, așa cum trebuie abordate. Și, pe această cale, vreau să îndrum pe cei care vor să adopte, care au luat decizia în mod responsabil, pentru că vorbim de adopție și nu vorbim doar de a lua pe cineva acasă pentru o perioadă de timp.
Vorbim de o decizie care este pe viață și pe moarte. Nu ne jucăm cu viața unui copil, ci răspundem de sufletul acestui copil“.
Citește și