Comunicarea dintre părinți și copii. Zece greșeli pe care le facem

• Comunicarea dintre părinți și copii poate fi o luptă grea, mai ales dacă sunt adolescenți.
• Acest lucru îi face pe mulți părinți să se simtă frustrați că nu pot comunica cu copiii lor, ceea ce duce la tot felul de reacții.
• Dar soluția nu este să vă enervați, să vă forțați copiii să vă spună lucruri, să îi pedepsiți sau să îi limitați în vreun fel.

Comunicarea dintre părinți și copii poate fi o luptă grea, mai ales dacă sunt adolescenți. Acest lucru îi face pe mulți părinți să se simtă frustrați că nu pot comunica cu copiii lor, ceea ce duce la tot felul de reacții. Dar soluția nu este să vă enervați, să vă forțați copiii să vă spună lucruri, să îi pedepsiți sau să îi limitați în vreun fel.

Este necesar să învățăm să comunicăm cu ei. Pentru a face acest lucru, este important să începem prin a evita câteva erori de comunicare foarte frecvente care împiedică relația și apropierea și care îi determină pe copii să se închidă în fața părinților lor.

Un indiciu pentru a încerca să o înțelegeți mai bine și să o rezolvați: Puneți-vă în locul copilului și amintiți-vă de relația cu părinții voștri când erați de vârsta lor.

Reducem la minimum impactul anumitor situații asupra copiilor

În general, noi, adulții, avem tendința de a ne considera propriile probleme mai importante decât cele ale tinerilor, deoarece acestea par superficiale și banale în raport cu grijile și complicațiile vieții de adult. Faptul de a nu acorda importanță problemelor copiilor noștri sau de a nu împărtăși cu ei entuziasmul unor lucruri atât de simple precum cina sau balul de sfârșit de an ne îndepărtează de ei.

Nu ne susținem copiii atunci când au un conflict cu altcineva

Adolescenții se ceartă între ei, cu frații lor, cu profesorii, cu alți membri ai familiei… Se pare că sunt supărați pe lume. Și de multe ori nu au dreptate, iar pentru adulți este foarte clar. Dar soluția nu este de a justifica „cealaltă persoană”, cea cu care adolescentul are o problemă. Acest lucru nu face decât să agraveze sentimentul „lumea este împotriva mea” al tinerilor și frustrarea lor. Deci, ce să facem? Nimic, doar ascultați activ, arătați-vă interesul și promiteți că îi veți ajuta să găsească o soluție.

Le răspundeți cu sarcasm

Umorul și tachinările blânde sunt benefice pentru relațiile sănătoase, dar sarcasmul este dăunător. Dacă o relație între părinți și adolescenți este deja tensionată, folosirea sarcasmului nu face decât să complice și mai mult lucrurile. Prin urmare, este esențial să se evite răspunsurile sarcastice. Sarcasmul este lipsit de respect și este un semn de dominare și dispreț față de celălalt. Vorbiți natural, fără furie și cu afecțiune. Nimeni nu spune că este ușor.

Invalidarea sentimentelor adolescenților

Adolescenții sunt, de obicei, foarte dramatici și, adesea, reacțiile lor emoționale nu au sens pentru adulți. Comentariile de genul „nu ar trebui să fii atât de supărat” sau „nu are rost să te enervezi pentru prostiile astea” nu fac decât să-i facă pe copii să evite să-și împărtășească sentimentele cu părinții lor. Este esențial să ne apropiem de poziția lor și să le validăm sentimentele, să-i ascultăm și să empatizăm cu ei pentru a-i ajuta să depășească ceea ce li se întâmplă. Ei sunt cei care suferă, așa că, fie că înțelegem sau nu, trebuie să-i sprijinim.

Concentrarea conversației asupra noastră ca părinți

Într-o discuție sau conversație cu un adolescent, concentrarea dezbaterii asupra noastră, ca părinți, este inutilă și contraproductivă. A preda lecții bazate pe propria experiență de viață sau a compara ceea ce am trăit noi, adulții, în adolescență, nu contează pentru copiii noștri, cel puțin nu în acel moment de înverșunare, tristețe sau emoție. Încă o dată, este necesar să empatizăm și să ne punem în locul adolescentului.

Judecarea fără a cunoaște versiunea adolescentului

Este ușor să judecăm sau să preconcepem atitudinea sau acțiunea unui adolescent și să considerăm că ceea ce am auzit este adevărat și să îl mustrăm sau să ne arătăm dezaprobarea. Dar dacă facem acest lucru fără să-i dăm copilului nostru șansa de a se explica, nu vom face decât să-l izolăm și mai mult și să-i fie mai greu să ne asculte. Este esențial să-i cunoști partea și, mai ales, să-l lași să se exprime, să-și elibereze emoțiile și eventuala furie pe care a generat-o situația. Acest lucru ne va permite să îi ajutăm să abordeze situația într-un mod diferit, dar fără a impune fraze precum „trebuie să faci…” sau „ar fi trebuit să…”, înlocuindu-le cu altele mai conciliante, cum ar fi „mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în loc să faci asta ai fi făcut asta” sau „poate că dacă vorbești cu… despre… poți face lucrurile mai ușoare”, de exemplu.

Să manifești indignare față de anumite comportamente adolescentine

Adesea, adolescenții fac lucruri ciudate, lucruri care provoacă o reacție din partea adulților. De ce o fac ei? Pentru a atrage atenția și a arăta că au o anumită putere. Cu cât șochează și provoacă mai mult, cu atât sunt mai interesați să o facă. În loc să reacționați brusc, este mai bine să răspundeți cu calm. Manifestarea șocului și a ororii nu face decât să le alimenteze interesul. Fie că este vorba de a-ți face părul verde, de a-ți tatua un craniu pe ceafă sau un piercing în cel mai improbabil loc de pe corp, sau de a studia cea mai ciudată și mai „fără ieșire” carieră din lume, important este să le vorbești cu calm și, din nou, cu empatie.

Rezolvarea unei probleme a adolescentului fără contribuția acestuia din urmă

Să vezi un copil suferind de o problemă este greu, dar să o rezolvăm noi, ca părinți, nu este o soluție. Ei sunt cei care trebuie să învețe să se descurce cu propriile dificultăți. Rezolvarea problemei în locul lor îi va face să se simtă inutili și chiar îi poate pune într-o situație dificilă cu colegii lor. În schimb, să-i lăsăm pe copiii noștri să ne vorbească despre problemele lor și să încercăm să le dăm îndrumări pentru a le rezolva, fără să le impunem nimic. Dacă le rezolvăm problema fără ca ei să ne ceară să o facem, nu ne vor spune nimic și nu vom putea să-i ajutăm.

Învinovățirea copiilor pentru problemele lor

Spunându-le copiilor noștri că ei sunt de vină pentru ceva ce li s-a întâmplat sau pentru o situație familială complicată nu face decât să complice și mai mult lucrurile, mai ales la începutul conversației. Deși este important să ne ajutăm copiii să înțeleagă responsabilitatea pentru comportamentul lor, învinovățirea nu va face ca discuția să avanseze.

Nu susținem ideile mărețe ale copiilor noștri

Adolescenții au adesea idei minunate, deși de obicei nu sunt foarte realiste, sau cel puțin așa li se pare părinților. Deși este important să evitați să încurajați copiii să trăiască într-o lume fantastică, există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a sprijini ideile mărețe ale copiilor dumneavoastră. Să fii curios de ceea ce spun ei este una dintre ele. Punându-le întrebări pe această temă, stimulăm reflecția și devenim parte din lumea lor.