De ce nu este bine să mai locuieşti cu părinţii după vârsta de 20 de ani şi cum te afectează asta psihic

Sursă foto: Profimedia
  • Mulţi tineri din România locuiesc cu părinţii până la 30 de ani
  • Cauza principală este lipsa banilor şi a curajului de a face împrumuturi la bănci
  • Bogdan Serediuc, un tânăr din Timişoara, spune că statul nu îi oferă nicio şansă

40% dintre tinerii din România locuiesc cu părinţii. Este şi cazul lui Bogdan, în vârstă de 25 ani, absolvent al Facultăţii de Ştiinte ale Comunicării. Pe perioada studiilor, Bogdan a locuit în căminele studenţeşti, iar acum, de când lucrează, face naveta în fiecare zi din Orţişoara la Timişoara.

Bogdan ar vrea să se mute singur, însă îi este teamă să fac un credit ipotecar. El spune că nici chiria nu este o soluţie şi preferă să economisească cei 300 de euro pe care i-ar da lunar pentru un apartament. Astfel ar putea aduna suficienţi bani pentru ca într-o zi să îţi cumpere propria locuinţă. Până atunci stă cu părinţii. Ponderea tinerilor cu vârste între 25 şi 34 de ani care locuiesc cu părinţii variază în statele UE de la mai puţin de 10% în ţările nordice la 60% în ţările din estul Europei.

În România, bărbaţii pleacă de la părinţi la scurt timp după ce împlinesc 30 de ani în vreme ce femeile, înainte de a împlini 26 de ani.

În acest moment, a trăi pe cont propriu este ca şi cum ai face o drumeţie înr-un ţinut necunoscut. Trăim într-o ţară în care nu prea ni se oferă, sincer, nicio şansă, ca urmare suntem nevoiţi să locuim cu părinţii până la o anumită vârstă la care reuşim să ne creăm o stabilitate financiară”, spune Bogdan.

„Codependenţa asta duce la scăderea stimei de sine, duce la o delăsare din partea tinerilor, duce la un fel de… aş putea spune chiar depresie, pentru că tinerii consideră că nu se pot descurca fără părinţi şi cumva sunt inutil”, a declarat psihologul Mirela Onețiu.