Mersul la grădiniță, după trei luni de izolare: copilul tău s-ar putea simți „abandonat“. Ce să faci

  • Mayra a vărsat multe lacrimi înainte de a se desprinde tatăl ei, care a adus-o în această dimineaţă la grădiniţă
  • După trei luni de izolare, copiii se pot simţi „abandonaţi” când părinţii îi duc la grădiniţă
  • Psihologii spun că părinţii trebuie să-şi pregătească copiii înainte de a-i lăsa în grija educatoarelor

Creşele şi grădiniţele s-au deschis de câteva zile şi pentru mulţi copii acomodarea este grea. Dimineaţa a început cu lacrimi şi multă durere pentru Mayra, care s-a întors la grădiniţă, după trei luni de stat acasă cu părinţii. Chiar şi aşa, tatăl o vede ca pe o mică eroină. Cu multă grijă, educatoarea o duce la asistenta care-i măsoară temperatura. Pentru Natalia în schimb, a fost mai uşor. Este a doua ei zi de grădiniţă şi s-a desprins mai repede de mama ei.  

„Aici a fost neaşteptat de bine, a fost cel mai rezistent copil. A rezistat cel mai mult dintre copiii noi. Azi a plâns puţin. Cred că a început să înţeleagă unde vine”, spune tatăl Mayrei, Răzvan Arhip. 

Părinţii Nataliei sunt mai norocoşi. Fetiţa s-a acomodat la grădiniţă din prima zi. „E a doua zi şi ieri a fost la fel de fericită. A stat mai  puţin decât ceilalţi copii, o oră, dar s-a integrat foarte repede”, a spus Mădălina Vlad, mama acesteia. 

Mălina, în schimb, se desparte cu greu de ai săi, când o conduc la grădiniţă. Alexandra Chivu, mama acesteia, spune că fetiţa se acomodează greu pentru că timp de trei luni a stat acasă, în izolare: „Evident, copilul care trei luni de zile a stat acasă doar cu mami şi cu tati, acum înţelege foarte greu că trebuie să meargă din nou la creşă, deşi se bucură parţial, pentru că se joacă cu copiii şi a tânjit după asta trei luni de zile”. 

Psihologul Keren Rosner îi sfătuiește pe părinţi să discute cu copiii, înainte de a îi duce la grădiniţă: „Părinţii ar fi bine să pregătească copilul, prin povestiri pozitive, prin încurajare de a merge la grădiniţă. Iar educatorii trebuie să fie mult mai atenţi şi mai calzi”. 

Autor: Tatiana Lipchin