- Alergia la apă, cunoscută sub denumirea științifică de urticarie aquagenică, este o afecțiune rară în care pielea dezvoltă pete roșii și iritații la scurt timp după contactul cu apa.
- Afecțiunea este atât de gravă încât apa în toate formele ei poate produce răni.
- Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al Tessei Hansen-Smith, o americancă de 23 de ani.
Alergia la apă, cunoscută sub denumirea științifică de urticarie aquagenică, este o afecțiune rară care produce pete roșii și iritații pe piele, la scurt timp după contactul cu apa, indiferent de temperatura sau compoziția acesteia.
Afecțiunea este atât de gravă încât apa în toate formele ei poate produce răni, fie fie că este vorba de apă de la robinet, apa din mare sau piscină, transpirație, lacrimi, salivă și chiar consumul alimentelor bogate în apă, ca fructele și legumele.
În cazuri extreme, poate provoca febră, migrenă, greață și erupții cutanate. Afectează doar unul din 230 milioane de oameni și, din păcate, este o boală incurabilă.
Pentru ameliorarea durerii se pot administra antihistaminice, anti-colinergice sau omalizumab; acesta din urmă ar reprezenta un singur tip de tratament, dar eficacitatea acestuia nu a fost dovedită în niciun studiu clinic de mare amploare.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al Tessei Hansen-Smith, o americancă de 23 de ani. Potrivit rapoartelor, acesta este predispusă la epuizare termică și trebuie să desfășoare cât mai puțină activitate fizică posibilă.
Apa potabilă îi provoacă tăieturi pe limbă. Deși ia 9 pastile pe zi, face asta doar pentru a-și reduce durerea, întrucât nu există leac. În ciuda șanselor, ea este hotărâtă să nu lase boala să-i controleze viața. Un alt caz este Alexandra Allen, care a fost nevoită să-și abandoneze visele de a deveni biolog marin și de a trăi pe o barcă cu pânze. „Simt că m-am scufundat într-un rezervor de acid, nu pentru mult timp, dar suficient de lung încât să simt că un strat de piele a fost smuls.”
Un alt caz cunoscut este cel al lui Rachel Warwick: „Fiecare reacție mă face să mă simt de parcă tocmai am alergat la un maraton.” Ca și alte persoane cu această afecțiune, ea bea mult lapte, pentru că reacția alergică nu este la fel de agresivă ca atunci când bea apă. „Pot face baie doar de câteva ori pe lună, trebuie să o facă rapid, cu apă rece și analgezice. Pot bea apă, dar în cantități mici”, a declarat Rachel în primul ei interviu pentru BBC.