Autocritica excesivă distruge echilibrul emoțional și crește riscul de depresie. Radu Leca, psiholog: „De fiecare dată când formăm un gând, acesta depinde de noi”

• Autocompasiunea activează circuite cerebrale asoicate cu starea de bine.
• Practicarea autocompasiunii reduce stresul și întărește reziliența emoțională.
• Dialogul interior blând ajută la scăderea anxietății și la creșterea încrederii în sine.

Tu cât de blând ești cu tine când greșești? Autocritica îți sapă încet sănătatea mintală, fără să te ajute să crești. Atunci când te tratezi cu bunătate, stresul devine mai ușor de dus. În creier, autocompasiunea aprinde aceleași zone ale bucuriei ca un gest de altruism, spun psihologii. Iar rezultatul se simte: mai puțină anxietate, mai mult echilibru, relații mai sănătoase.

Care sunt semnele că autocritica ne afectează sănătatea mintală și cum putem interveni la timp?

„Dacă subiectul este anxios, depresiv, stresat sau epuizat, atunci autocritica poate avea un rol pozitiv, atâta timp cât este susținută de argumente. În schimb, dacă autocritica nu este argumentativă și subiectul supragândește, adică exprimă un gând pe care îl regândește în diverse forme și tipare, metamorfozându-l de mii de ori, ajunge inevitabil la o suprasolicitare emoțională, iar acest proces devine 100% negativ. Trebuie să înțelegem că, de fiecare dată când formăm un gând, acesta depinde de noi, nu de alții. Ce cred alții despre noi nu are legătură directă cu universul nostru interior. Noi, în continuare, independenți și neconectați cu nimic electronic, cel puțin pentru moment, putem să gândim liber. Din clipa în care vom avea implanturi cerebrale, care ne vor permite să deschidem uși, să pornim mașini, să folosim parole presalvate sau să afișăm date personale vizibile pentru medici și autorități, nu vom mai putea gândi liber„, a explicat Radu Leca, psiholog, pentru Aleph News.

Cum putem să trecem peste criticile pe care le primim din exterior?

„În realitate, suntem încântați atunci când suntem criticați, pentru că simțim că avem cu cine să ne luptăm. Atât anxiosul, cât și depresivul, cât și persoana stresată sau epuizată, atunci când câștigă cea mai mică luptă cu cineva, trăiesc senzația că au realizat ceva important.

Noi, cei care nu avem aceste tulburări, percepem că am făcut ceva special. Atunci când ieșim dintr-o relație cu un partener narcisic sau psihopat, sau chiar doar toxic, având în vedere că 18% dintre noi ajungem să fim toxici la un moment dat, și întâlnim un partener pozitiv, nici măcar nu îl mai vedem, pentru că nu avem cum să ne luptăm cu el. Deși afirmăm adesea că este îngrozitor să fim criticați, în realitate suntem 100% încântați atunci când cineva spune ceva rău despre noi„, a adăugat Radu Leca.