Ce știm în prezent despre riscul post-vaccinare. Epidemiolog: „Este extrem de dificil să obții imunitate sterilizantă într-un spațiu mucos”

• Vaccinarea este soluția propusă în prezent la nivel mondial și continuă într-un ritm alert.
• Cei vaccinați sunt, însă, în continuare purtători ai virusului și răspândesc boala.
• Reluarea vieții noastre sociale va depinde de cât de eficient vor reduce vaccinurile transmiterea virusului, dar până atunci specialiștii ne îndeamnă să avem răbdare.

În fiecare zi în America se vaccinează peste 1 milion de oameni. Răspunsul imunitar rezultat s-a dovedit a fi foarte eficient în prevenirea cazurilor severe de COVID-19. Curând urmează să fie aprobat încă un vaccin considerat foarte eficient și ritmul imunizării ar trebui să se accelereze și mai mult. Totuși, după un an de pandemie există încă importante incertitudini, scrie The Atlantic.

„Încă nu avem multe date pentru a răspunde exact la întrebarea pe care o puneți”

Pe măsură ce se vaccinează, mulți oameni nu ar trebui să se mai teamă de îmbolnăvire. Totuși, în privința faptului dacă mai suntem purtători ai virusului și dacă răspândim încă boala, lucrurile sunt foarte incerte, de aceea ni se spune că nici vaccinați nu putem scăpa de mască și de distanțarea fizică.

Șeful institutului american de boli infecțioase Anthony Fauci a spus săptămâna trecută la CNN că „este de presupus, chiar probabil” ca persoanele vaccinate să se infecteze cu coronavirus și apoi să îl transmită altcuiva și că mai multe despre această probabilitate se vor ști „după ceva timp, după ce vom face niște studii de monitorizare”. Nici directorul Centrului pentru Controlul Bolilor, Rochelle Walensky, nu a putut fi mai clar atunci când a vorbit la emisiunea Meet the Press, cu câteva zile înainte, când i-a spus gazdei: „Încă nu avem multe date pentru a răspunde exact la întrebarea pe care o puneți”.

Pandemia și virtutea răbdării

În acest moment al pandemiei, incertitudinea cu privire la lucruri elementare legate de vaccinare este pe bună dreptate înnebunitoare. De un an, mesajul pe care ni-l transmit autoritățile de sănătate publică este să așteptăm. Mai întâi am așteptat până am putut ieși în siguranță din case. Apoi am așteptat să fie dezvoltate vaccinurile, apoi să fie testate și aprobate. Acum li se cere oamenilor să-și aștepte rândul pentru a se vaccina; apoi să mai aștepte câteva săptămâni până când vor primi a doua doză; și apoi încă două săptămâni pentru ca răspunsul imun al organismului să fie, după cum ni se spune, deplin. Și, în final, după toată această așteptare, va trebui să mai așteptăm „ceva timp”.

Există, desigur, o mulțime de detalii ce țin de fiziologie și de imunologia moleculară, care încă nu sunt înțelese și nu știm cât de repede va scădea rata de transmisie pe măsură ce se vaccinează un număr mare de persoane.

După cum am tot auzit până acum, vaccinurile anti-Covid au fost dezvoltate cu o viteză record. Au fost create pe fondul unei urgențe, pentru a opri miile de morți zilnice. Ni se spune că vaccinurile sunt foarte eficiente în acest sens.

Nu există niciun motiv să ne așteptăm ca vaccinurile anti-COVID-19 să blocheze total infecția și transmiterea

Vaccinurile nu au avut niciodată scopul de a bloca total infecția, explică Stephen Thomas, șeful secției de boli infecțioase de la Universitatea Upstate din New York și coordonatorul fazei 3 a studiului clinic al vaccinului Pfizer-BioNTech.

„Nu prea cred că [acest lucru] este realizabil sau plauzibil”, a spus acesta. Majoritatea vaccinurilor funcționează prin antrenarea organismului pentru a preveni reproducerea unui virus într-un asemenea grad, încât o persoană se îmbolnăvește. De obicei, vaccinurile nu împiedică infectarea unei persoane; fac doar ca această infecție să aibă consecințe mai puțin severe și să permită organismului să o elimine mai repede, explică Thomas.

Prevenirea eficientă a viitoarelor infectări este cunoscută sub numele de „imunitate sterilizantă”, spune epidemiologul Syra Madad din New York City. Aceasta se întâmplă însă rar. Vaccinul împotriva rujeolei este adesea citat ca o excepție, dar nu există niciun motiv să ne așteptăm ca vaccinurile anti-COVID-19 să intre în această rară categorie, spune Madad.

„Este extrem de dificil să obții imunitate sterilizantă într-un spațiu mucos cu ajutorul unui vaccin injectat în mușchi”, spune Angela Rasmussen, virolog la Universitatea Georgetown. Aceasta a spus că dovezile timpurii din testele pe maimuțe rhesus au arătat că vaccinul AstraZeneca ar putea oferi protecție sterilizantă, dar numai atunci când acesta este administrat ca spray nazal.

Unii cercetători au început să lucreze la dezvoltarea unor vaccinuri administrate pe cale nazală, care ar putea servi teoretic la protejarea antivirală a membranelor mucoase, deși nu există nicio certitudine că această metodă ar fi eficientă în prevenirea bolilor severe.

Vaccinurile actuale nu opresc deci transmisia virală. Dar putem presupune că reduc transmisia într-o anumită măsură, deoarece împiedică replicarea virală. „Este foarte plauzibil ca un vaccin care previne boala prin scăderea cantității de virus la o persoană să poată scădea capacitatea acelei persoane de a-i infecta pe alții, prin același mecanism”, a spus Thomas. Partea dificilă este să se determine în ce măsură se întâmplă acest lucru.

„Niciun studiu clinic nu vă poate oferi aceste dovezi”, a spus Rasmussen. Studiile au fost concepute într-adevăr pentru viteză și siguranță, cercetătorii fiind mai preocupați de simptome de COVID-19 sau de reacții adverse, și nu de infecții asimptomatice. Pentru a ști cât de des au fost cei vaccinați purtători asimptomatici ai virusului, cercetătorii ar fi trebuit să testeze cât mai des posibil fiecare dintre zecile de mii de oameni care au participat la studiile lor clinice.

Determinarea transmisiei virusului după vaccinare, dificilă și nesigură

Unele studii în curs de desfășurare au prelevat ocazional probe prin tamponarea la nivel nazal a persoanelor vaccinate, acest lucru putând oferi informații despre frecvența transmisiei virusului după vaccinare.

Dovezile timpurii ale studiului clinic al vaccinului Johnson & Johnson, de exemplu, sugerează o reducere semnificativă a transmisiei după vaccinare, deși acest lucru rămâne să fie verificat. Testarea ocazională nu va putea urmări toate cazurile de infecție, iar detectarea virusului la unele persoane, la nivel nazal, nu ne spune cât de infecțioase ar putea fi persoanele în cauză sau dacă chiar sunt infecțioase.

Singura modalitate de a răspunde cu siguranță la această întrebare ar fi efectuarea unui studiu special, în care persoane vaccinate și nevaccinate sunt expuse în mod deliberat la virus în condiții similare și apoi sunt testate pentru a vedea care este procentul celor infectați. Acesta ar fi primul pas. Apoi, persoanele vaccinate și infectate ar trebui să fie puse în contact cu oameni nevaccinați pentru a vedea dacă aceștia din urmă s-au infectat și în ce ritm. Acest lucru nu se va întâmpla însă pentru că, în vremuri normale, astfel de teste, de „provocare”, sunt niște câmpuri minate din punct de vedere etic.

Sunt așteptate mai multe date de la teste în următoarele câteva luni, iar acestea ar putea ajuta la reducerea acestei incertitudini. Cu siguranță, ar fi util să înțelegem mai bine dacă riscul de a contracta COVID-19 de la cineva apropiat, de exemplu, scade cu aproximativ 90% după ce ai fost vaccinat sau dacă este de aproape 10%, dar un astfel de procent nu va fi nici exact și nici unul fix.

Și chiar și în cazul în care s-ar putea efectua cumva genul de teste descris mai sus, valorile obținute s-ar putea schimba în funcție de răspândirea unor noi variante ale virusului, și ar putea varia în funcție de regiuni cu diferite tipare de infecție anterioară, norme de comportament, vreme locală și alte variabile de care încă nici nu știm că ar trebui să ținem cont.

În condițiile date, oricare ar fi rezultatele testelor din lunile următoare, faptul că unii sunt protejați, prin vaccin, în fața propriei îmbolnăviri nu înseamnă și că pot renunța la măsurile de precauție și să facă orice le place.

Cu toate acestea, un alt tip de date ne va oferi această siguranță. „Vom ajunge, cu siguranță, la un moment în care vom putea spune că persoanele vaccinate nu trebuie să poarte măști”, a spus Madad, dar acest lucru va depinde în mare parte de modificarea numărului de cazuri și a ratei de vaccinare.

Atâta vreme cât vom considera vaccinurile principala metodă preventivă în această pandemie, putem afirma că reluarea vieții noastre sociale va depinde de cât de eficient vor reduce acestea transmiterea virusului. Și revenirea la normal va depinde, desigur, și de cât de repede vor avea oamenii acces la vaccinuri, de gradul de imunizare a populației și de atenția acordată măsurilor preventive.