- Măsurile de control, cum ar fi carantina, ar putea pune capăt rapid epidemiei din Guineea Ecuatorială – o veste bună pentru locuitori.
- Organizația Mondială a Sănătății de la Geneva, Elveția, a convocat ieri o reuniune de urgență pentru a discuta despre fezabilitatea testării vaccinurilor împotriva virusului Marburg.
- Focarul se află în nordul Guineei Ecuatoriale, în provincia Kié-Ntem, care se învecinează cu Camerun și Gabon.
Oficialii din domeniul sănătății din întreaga lume se grăbesc să testeze dacă vaccinurile experimentale pot proteja împotriva unei boli mortale, după ce Guineea Ecuatorială a confirmat, la 13 februarie, primul său focar de îmbolnăvire cu virusul Marburg. Virusul este înrudit cu Ebola și provoacă simptome similare de febră hemoragică. Acesta are o rată de mortalitate de până la 88%.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) de la Geneva, Elveția, a convocat ieri o reuniune de urgență pentru a discuta despre fezabilitatea testării vaccinurilor împotriva virusului Marburg, care se află în diferite stadii de dezvoltare. Dar șansele sunt împotriva unui test de succes, spun ei, deoarece alte măsuri de control, cum ar fi carantina, ar putea pune capăt epidemiei înainte de a putea fi administrată o singură doză de vaccin.
„Nu pot să subliniez îndeajuns de mult nevoia de rapiditate”, a declarat John Edmunds, epidemiolog la London School of Hygiene & Tropical Medicine, în cadrul reuniunii OMS. Focarul se află în nordul Guineei Ecuatoriale, în provincia Kié-Ntem, care se învecinează cu Camerun și Gabon. Acesta a fost legat de 9 decese din 25 de cazuri suspecte, primul caz cunoscut datând de la începutul lunii ianuarie. Acest lucru îl face mai mare decât multe dintre cele 16 focare de Marburg care au fost detectate anterior, a declarat Edmunds pentru Nature. „Focarele au avut tendința de a fi mici și de a se termina relativ repede după ce au fost puse în aplicare intervenții eficiente”.
Excepțiile sunt un focar din 1998-2000 din Republica Democrată Congo, care a fost legat de 154 de cazuri și 128 de decese, și o epidemie din 2004-2005 din Angola, care a provocat 227 de decese din 252 de cazuri raportate.
O logistică dificilă
În cadrul reuniunii OMS din această săptămână, oficialii au discutat despre aspectele practice ale testării vaccinurilor împotriva virusului Marburg în Guineea Ecuatorială. Toți candidații principali sunt vaccinuri cu vectori virali, similare vaccinului COVID-19 dezvoltat de AstraZeneca și Universitatea din Oxford, Marea Britanie.
Institutul de vaccinuri Sabin din Washington DC are un vaccin candidat care utilizează un adenovirus de cimpanzeu modificat pentru a furniza instrucțiuni pentru ca celulele să producă o proteină a virusului Marburg, în timp ce un candidat realizat de Janssen în Beerse, Belgia, utilizează adenovirusul uman pe care s-a bazat vaccinul de succes COVID-19 al companiei (Janssen este o filială a Johnson and Johnson).
Candidații de la Public Health Vaccines (PHV) din Cambridge, Massachusetts, de la International Aids Vaccine Initiative (IAIVI) din New York și de la Auro Vaccines din Pearl River, New York, se bazează pe forme slăbite ale virusului stomatitei veziculare – vectorul care este utilizat în primul vaccin aprobat împotriva Ebola.
Niciunul dintre vaccinuri nu este disponibil în cantități mari, au declarat dezvoltatorii în cadrul reuniunii: disponibilitatea variază de la câteva sute de doze în cazul vaccinurilor Sabin și PHV la câteva mii pentru vaccinul candidat al Janssen. IAVI nu dispune de nicio doză disponibilă din vaccinul său, care este dezvoltat în colaborare cu gigantul farmaceutic american Merck. Doar vaccinurile Janssen și Sabin au fost testate pe oameni, în cadrul unor studii în fază incipientă în Statele Unite. Studiile efectuate pe maimuțe sugerează că toți candidații principali oferă o protecție puternică împotriva bolii cu virusul Marburg.