- Viermii de gheaţă au fost descoperiți pentru prima dată în 1887.
- Cercetător: „Există sute de exemplare pe metru pătrat. Nu poţi merge fără să-i calci”
- Viermii de gheaţă sunt negri şi au o lungime de puţin peste doi centimetri.
Sute de mii de mici viermi negri ies dintr-o vastă întindere de zăpadă aflată în munţii din nord-vestul Pacificului. Un fenomen fascinant, dar nu nou: aceste vieţuitoare au fost descoperite pentru prima dată în 1887, pe gheţarul Muir din Alaska.
Viermii au fost văzuţi pe majoritatea gheţarilor de coastă din Columbia Britanică, Washington şi Oregon. A fost o descoperire interesantă, deoarece, pentru o lungă perioadă de timp, biologii au considerat gheţarii de mare altitudine locuri sterpe, în care viaţa era în esenţă imposibilă.
„Cred că sunt ca mascota gheţarilor montani din vest”, a declarat cercetătorul Scott Hotaling, de la Universitatea de Stat din Washington, în timpul unei explorări: „Există sute de exemplare pe metru pătrat. Nu poţi merge fără să-i calci”.
Viermii de gheaţă – denumirea ştiinţifică este Mesenchytraeus solifugus – sunt negri şi au o lungime de puţin peste doi centimetri. Sunt rude îndepărtate cu râmele şi se hrănesc mâncând alge de zăpadă, bacterii şi orice altceva care ajunge în zăpadă.
Viermii de gheaţă nu pot supravieţui când temperaturile scad sub cele de îngheţ. Apar de obicei după-amiază şi la amurg şi vin la suprafaţă pentru a obţine energie termică de la soare şi pentru a găsi hrană.
NASA găseşte toate acestea forme de viaţă ca fiind foarte interesante. Agenţia spaţială l-a premiat pe doctorul Dan Shain, biolog evoluţionist de la Universitatea Rutgers, care studiază supravieţuirea viermelui de gheaţă în condiţii extreme, cu mai mult de 200.000 de dolari pentru cercetările sale.
Descoperirile sale ar putea oferi indicii cu privire la modul în care viaţa poate exista în medii extreme, poate dezvăluind mistere despre posibile forme de viaţă pe alte planete.