Astronomii au descoperit cea mai pufoasă planetă din toate timpurile, care are densitatea unei bezele

• Planeta, identificată ca TOI-3757 b, este cea mai pufoasă descoperită vreodată, orbitează în jurul unei stele pitice roşii reci, aflată la aproximativ 580 de ani lumină de Pământ, în constelaţia Auriga.
• Echipa de cercetători a calculat că densitatea medie a lui TOI-3757 b este de 0,27 grame pe cub.
• Al doilea factor ar putea fi faptul că orbita uşor eliptică a planetei determină o încălzire excesivă substanţială atunci când se apropie de steaua sa.

Această planetă are un diametru de 150.000 de kilometri, ceea ce o face puţin mai mare decât Jupiter, şi orbitează în jurul stelei-gazdă o dată la 3,5 zile. Echipa de cercetători a calculat că densitatea medie a planetei TOI-3757 b este de 0,27 grame pe cub, ceea ce reprezintă aproximativ un sfert din densitatea apei, şi ar pluti dacă ar fi plasată într-o cadă de baie suficient de mare, potrivit Independent.

Stelele pitice roşii sunt cel mai mic şi mai întunecat tip de „stele din secvenţa principală”, stele care transformă hidrogenul în heliu în miezul lor, într-un ritm constant. Aceste stele, deşi sunt mai reci în comparaţie cu Soarele, pot avea erupţii puternice şi, ca atare, fac ca în jurul lor să se formeze rareori planete.

„Planetele gigantice din jurul stelelor pitice roşii au fost considerate în mod tradiţional ca fiind greu de format”, a declarat Shubham Kanodia, cercetător la Laboratorul Pământ şi Planete al Carnegie Institution for Science.

„Până acum, acest lucru a fost analizat doar cu ajutorul unor eşantioane mici din studiile Doppler, care au găsit de obicei planete gigantice mai departe de aceste stele pitice roşii. Până acum nu am avut un eşantion suficient de mare de planete pentru a găsi planete gazoase apropiate într-o manieră robustă”.

În jurul planetei TOI-3757 b încă mai există câteva mistere pe care oamenii de ştiinţă vor trebui să le rezolve, cel mai mare fiind modul în care planeta s-ar fi putut chiar forma, mai ales având în vedere densitatea sa scăzută. Un răspuns ar putea fi faptul că planeta are un număr mai mic de elemente grele în miezul său stâncos în comparaţie cu alţi giganţi gazoşi, ceea ce ar fi putut întârzia modul în care se acumulează gazul şi ar fi putut scădea densitatea sa.

Al doilea factor ar putea fi faptul că orbita uşor eliptică a planetei determină o încălzire excesivă substanţială atunci când se apropie de steaua sa, ceea ce a dus la umflarea atmosferei planetei.

„Potenţialele observaţii viitoare ale atmosferei acestei planete cu ajutorul noului telescop spaţial James Webb al NASA ar putea ajuta la clarificarea naturii sale umflate”, spune Jessica Libby-Roberts, cercetător postdoctoral la Pennsylvania State University. Cercetarea ar putea ajuta astronomii să înţeleagă din ce sunt făcute planetele şi cum s-au format şi, în cazul lumilor stâncoase potenţial locuibile, dacă acestea ar putea fi capabile să susţină viaţa.