- Cercetătorii au explicat că atenția este un factor determinant pentru inteligență deoarece ne permite să coordonăm diferite procese mentale în timp, în ciuda distragerilor externe.
- Studiul evoluției lobilor parietali, o parte importantă a rețelei de atenție, le-a permis cercetătorilor să determine impactul acestora asupra capacității de a rămâne concentrați asupra unui obiectiv.
- Ei au analizat ecologia și uneltele neanderthalienilor pentru a decide ce comportamente sugerează schimbări evolutive în memoria de lucru și în abilitățile visuospațiale.
Cercetătorii au descoperit că oamenii au dezvoltat abilitatea de a medita pentru a face față atât stresului trecut, cât și celui viitor, scrie Newsweek.
Homo sapiens și Neanderthalii au în comun o etapă evolutivă importantă cu dezvoltarea lobilor parietali. Progresul cheie a trezit capacitatea de a acorda atenție și de a trăi momentul. Dar s-a descoperit că doar Homo sapiens a continuat să extindă avantajul până la punctul în care indivizii aveau controlul conștient al minții lor.
Studiul – condus de Emiliano Bruner, cercetător în paleoneurobiologie la Centrul Național de Cercetare a Evoluției Umane (CENIEH) din Burgos, Spania, și Roberto Colom de la Departamentul de Psihologie al Universității Autonome din Madrid (UAM) – a fost publicat în revista științifică Intelligence.
Bruner a combinat tehnici din arheologie și paleontologie pentru a studia evoluția creierului.
Studiul arată că schimbările din lobii parietali ai creierului au fost foarte subtile la neanderthalienii care aveau o capacitate de atenție foarte dezvoltată. Această capacitate de atenție a ajuns la maturitate la oamenii moderni, care au cunoscut o schimbare uriașă în ceea ce privește dimensiunea lobilor parietali.
Atenția, factor determinant pentru inteligență
Cercetătorii au explicat că atenția este un factor determinant pentru inteligență, deoarece ne permite să coordonăm diferite procese mentale în timp, în ciuda distragerilor externe.
Studiul evoluției lobilor parietali, o parte importantă a rețelei de atenție, le-a permis cercetătorilor să determine impactul acestora asupra capacității de a rămâne concentrați asupra unui obiectiv în timp, în fața distragerilor interne și externe.
Bruner a spus: „Având în vedere relația strânsă dintre capacitatea de atenție și meditație, și pentru a pune pisica între porumbei, ne-a trecut prin cap să investigăm dacă homininii dispăruți ar fi putut fi capabili să exerseze selecția și menținerea stimulilor mentali.”
Lobii parietali sunt legați de imaginația noastră vizuală și de capacitatea de a proiecta trecutul sub formă de amintiri și viitorul sub formă de predicții. O confuzie între aceste proiecții și rețeaua de atenție poate provoca un dezechilibru între momentul prezent și gândurile interne, ceea ce provoacă stres, anxietate și depresie.
De asemenea, ei au analizat ecologia și uneltele neanderthalienilor pentru a decide ce comportamente sugerează schimbări evolutive în memoria de lucru și în abilitățile visuospațiale.
Bruner a explicat că este imposibil să se concluzioneze că neanderthalienii aveau capacitatea de a medita, deoarece nu aveau același stres și anxietate ca oamenii moderni, atenția lor fiind centrată pe prezent și nu sărea între trecut și viitor, așa cum se întâmplă în cazul Homo sapiensilor moderni.