O platformă de gheață de mărimea orașului New York s-a prăbușit în Antarctica de Est

• Cea mai apropiată stație de platforma de gheață prăbușită este stația Casey din Australia, aflată la aproximativ 300 de kilometri distanță.
• Platforma de gheață, cu o lățime de aproximativ 1.200 de kilometri pătrați, s-a prăbușit între 14 și 16 martie.
• Oamenii de știință se întreabă dacă nu cumva au supraestimat stabilitatea și rezistența Antarcticii de Est la încălzirea globală.

O platformă de gheață de mărimea orașului New York s-a prăbușit în Antarctica de Est, o zonă despre care s-a crezut mult timp că este stabilă și nu este prea afectată de schimbările climatice, au declarat vineri oamenii de știință îngrijorați.

Prăbușirea, surprinsă de imaginile din satelit, a marcat prima dată în istoria omenirii când în regiunea friguroasă s-a prăbușit o platformă de gheață. S-a întâmplat la începutul unui val de căldură de săptămâna trecută, când temperaturile au urcat cu peste 40 de grade Celsius mai mult decât în mod normal în unele locuri din Antarctica de Est.

Imaginile din satelit arată că zona s-a micșorat rapid în ultimii doi ani, iar acum oamenii de știință se întreabă dacă nu au supraestimat stabilitatea Antarcticii de Est și rezistența acesteia la încălzirea globală, care a topit rapid gheața în partea vestică mai mică și în peninsulă.

Platforma de gheață, cu o lățime de aproximativ 1.200 de kilometri pătrați, care reține ghețarii Conger și Glenzer de apa mai caldă, s-a prăbușit între 14 și 16 martie, a declarat cercetătorul în domeniul gheții Catherine Walker de la Institutul Oceanografic Woods Hole. Ea a spus că oamenii de știință nu au mai văzut niciodată un astfel de eveniment în această parte a continentului, ceea ce îl face să fie unul îngrijorător.

O platformă de gheață de mărimea orașului New York s-a prăbușit în Antarctica de Est, o zonă despre care s-a crezut mult timp că este stabilă și că nu este prea afectată de schimbările climatice, au declarat vineri oamenii de știință.

Problema nu este cantitatea de gheață pierdută în această prăbușire, au spus Neff și Walker. Aceasta este neglijabilă. Este vorba mai degrabă de locul în care s-a întâmplat. Neff a spus că este îngrijorat de faptul că presupunerile anterioare despre stabilitatea Antarcticii de Est ar putea să nu fie corecte, iar acest lucru este important. În cazul în care apa înghețată din Antarctica de Est s-ar topi – și acesta este un proces care durează milenii, dacă nu chiar mai mult – ar ridica mările de pe glob cu peste 50 de metri. Este de peste cinci ori mai mult decât gheața din stratul de gheață din Antarctica de Vest, mai vulnerabilă, unde oamenii de știință și-au concentrat o mare parte din cercetări.

Helen Amanda Fricker, co-director al Centrului Polar Scripps de la Universitatea California San Diego, a declarat că cercetătorii trebuie să petreacă mai mult timp analizând această parte a continentului.

„Antarctica de Est începe să se schimbe. Începe să aibă loc o pierdere de masă”, a spus Fricker. „Trebuie să știm cât de stabilă este fiecare dintre platformele de gheață, pentru că odată ce una dispare” înseamnă că ghețarii se topesc în apa care se încălzește și „o parte din această apă va ajunge în San Diego și în alte părți”.