Oamenii de ştiinţă au descoperit un material supraconductor care poate revoluţiona energia şi electronicele

• Oamenii de știință au descoperit un nou material care ar putea fi gata să schimbe întreaga lume.
• Un articol publicat în revista Nature raportează descoperirea unui supraconductor care funcționează la temperatura camerei și la presiuni apropiate de cea a camerei.
• Afirmația a divizat comunitatea de cercetători.

O echipă de cercetători a anunţat că a creat un material supraconductor care funcţionează atât la o temperatură cât şi la un nivel de presiune suficient de scăzute pentru a fi utilizat efectiv în situaţii practice, conform The Independent și NYT.

Materialul ar reprezenta o reuşită în căutarea căreia oamenii de ştiinţă se află de mai bine de un secol, în încercarea de a realiza un material capabil să transmită electricitate fără rezistenţă şi trecând de câmpuri magnetice din jurul materialului.

Descoperirea acestui material ar putea duce la reţele electrice capabile să transmită energie în mod omogen, economisind până la 200 de milioane de megawaţi pe oră, care sunt pierduţi în prezent din cauza rezistenţei. De asemenea, ar putea contribui la fuziunea nucleară, un proces mult aşteptat care ar putea crea putere nelimitată.

Alte aplicaţii includ trenuri de mare viteză cu levitaţie şi noi tipuri de echipamente medicale, sugerează cercetătorii.

Echipa a fost condusă de cercetătorul Ranga Dias, profesor de inginerie mecanică şi fizică la Universitatea Rochester din New York, Statele Unite, acelaşi care a raportat anterior crearea a două materiale supraconductoare mai puţin inovatoare dar similare, în lucrări care au fost publicate în Nature and Physical Review Letters. Studiul din Nature a fost în cele din urmă retras de editorii revistei ca urmare a semnelor de întrebare cu privire la abordarea cercetătorilor implicaţi.

De data aceasta, profesorul Dias şi echipa sa au declarat că au luat măsuri suplimentare pentru a evita critici similare. Cercetătorii au căutat să valideze acea lucrare veche cu ajutorul unor date noi colectate în afara laboratorului, o echipă de oameni de ştiinţă urmărind procesul în direct şi au utilizat un o abordare similară pentru cercetarea recentă.

Noul material a fost descris într-un studiu publicat joi în Nature.

Materialul a fost denumit „materieroşie” („reddmatter”), după culoarea sa şi cu referire la un material din serialul SF „Star Trek” . S-a ajuns la acest nume în timpul procesului de creare, când oamenii de ştiinţă au descoperit că, în mod surprinzător, a devenit de un „roşu foarte aprins” în timp ce era creat.

Profesorul Dias şi echipa sa au realizat materialul plecând de la un metal din categoria „pământurilor rare” numit luteţiu pe care l-au combinat cu hidrogen şi o mică parte de azot. Acestea au fost lăsate să reacţioneze două-trei zile, la temperaturi ridicate.

Compusul creat era de un albastru intens, conform lucrării publicate. Apoi, a fost supus unei presiuni foarte mari, moment în care a trecut de la albastru la roz pe măsură ce a ajuns la supraconductibilitate şi apoi a devenit din nou de un roşu intens în starea sa metalică nesupraconductibilă.

Pentru a funcţiona, materialul necesită încă să fie încălzit la 20,5 grade Celsius şi comprimat la aproximativ 145.000 psi. Însă, acest lucru este mult mai puţin intens decât în cazul altor materiale similare, inclusiv cele anunţate în 2020 de profesorul Dias, întâmpinate cu entuziasm şi scepticism de oamenii de ştiinţă.

În plus, este suficient de practic pentru a-i determina pe cercetătorii implicaţi în acest studiu să susţină că va marca o nouă eră pentru utilizarea practică a materialelor supraconductoare.

„O cale către electronice de consum supraconductoare, linii de transfer de energie, transporturi şi îmbunătăţiri semnificative ale confinării magnetice pentru fuziune sunt acum o realitate”, a declarat profesorul Dias citat într-un comunicat. „Credem că ne aflăm acum în era modernă a supraconductorilor” , a adăugat el.

Printre aplicaţii s-ar putea număra utilizarea acestui material pentru a accelera dezvoltarea „maşinilor tokamak” , dezvoltate în prezent pentru realizarea fuziunii nucleare.