- Cercetările au arătat că persoanele cu gene mai scurte îmbătrânesc mai repede, mor mai repede și sunt mai predispuse la boli, iar acest lucru este valabil pentru toate organismele.
- Cercetătorii au analizat modificările în genele umane de la 30 la 49 de ani, de la 50 la 69 de ani și apoi de la 70 de ani în sus.
- Ei au descoperit că schimbările în activitatea genelor în funcție de lungimea genei apar deja în momentul în care oamenii au ajuns la vârsta mijlocie.
Oamenii de știință au descoperit un fenomen „unic și concis” care va putea determina cât timp vei trăi, potrivit unor noi cercetări. Cercetările au arătat că persoanele cu gene mai scurte îmbătrânesc mai repede, mor mai repede și sunt mai predispuse la boli, iar acest lucru este valabil pentru toate organismele.
Autorul principal al studiului, Dr. Thomas Stoeger, de la Universitatea Northwestern din Statele Unite, a declarat: „Am găsit acest lucru aproape peste tot. Mi se pare foarte interesant faptul că un singur principiu, relativ concis, pare să explice aproape toate schimbările în activitatea genelor care apar la animale pe măsură ce îmbătrânesc.”
Echipa de cercetători a folosit AI (inteligență artificială) pentru a analiza datele colectate din țesuturile oamenilor, șoarecilor, șobolanilor și peștilor-killifish. Aceștia au descoperit că genele mai lungi și mai scurte sunt legate de o durată de viață mai lungă și, respectiv, mai scurtă. Mai exact, îmbătrânirea este însoțită de o schimbare în favoarea genelor scurte – ceea ce face ca activitatea din celule să devină dezechilibrată.
Aceasta afectează sângele, mușchii, oasele și organele – inclusiv ficatul, inima, intestinele, creierul și plămânii. Cercetătorii au analizat modificările în genele umane de la 30 la 49 de ani, de la 50 la 69 de ani și apoi de la 70 de ani în sus. Ei au descoperit că schimbările în activitatea genelor în funcție de lungimea genei apar deja în momentul în care oamenii au ajuns la vârsta mijlocie.
Genele au fost examinate în funcție de lungimea lor, care se bazează pe numărul de nucleotide din ea. Fiecare șir de nucleotide se traduce într-un aminoacid, care formează apoi o proteină. Prin urmare, o genă foarte lungă produce o proteină mare. Iar o genă scurtă produce o proteină mică. O celulă trebuie să aibă un număr echilibrat de proteine mici și mari pentru a avea o stare de sănătate bună. Problemele apar atunci când acest echilibru se dezechilibrează.
Dr. Stoeger a spus: „Modificările în activitatea genelor sunt foarte, foarte mici, iar aceste modificări mici implică mii de gene. Am constatat că această schimbare a fost consecventă în diferite țesuturi și la diferite animale”.
Acest lucru aruncă o nouă lumină asupra motivelor pentru care persoanele în vârstă se străduiesc să se recupereze în urma unor boli minore sau a unor răni mici – cum ar fi o tăietură de hârtie. Celulele nesincronizate au mai puține rezerve. Autorul principal, profesorul Luis Amaral, din același laborator, a declarat: „În loc să se ocupe doar de tăietură, organismul trebuie să se ocupe și de acest dezechilibru de activitate. Ar putea explica de ce, în timp, odată cu îmbătrânirea, nu mai facem față provocărilor de mediu la fel de bine ca atunci când eram mai tineri”.
Mii de gene se schimbă – așa că nu contează unde începe boala. Aceasta ar putea ajuta să se ajungă la rădăcina bolii COVID. Profesorul Amaral a declarat: „Cunoaștem cazuri în care infecțiile – predominant infecții virale – duc la alte probleme mai târziu în viață. Unele infecții virale pot duce la cancer. Daunele se îndepărtează de la locul infectat și afectează alte zone ale corpului nostru, care apoi este mai puțin capabil să lupte împotriva provocărilor mediului.”
Se speră că studiul publicat în Nature Aging va duce la dezvoltarea unor terapii menite să inverseze sau să încetinească acest proces. Prof. Amaral a declarat: „Dezechilibrul genelor cauzează îmbătrânirea, deoarece celulele și organismele lucrează pentru a rămâne echilibrate – ceea ce medicii denumesc homeostazie. Imaginează-ți un ospătar care transportă o tavă mare. Această tavă trebuie să aibă totul echilibrat. Dacă tava nu este echilibrată, atunci chelnerul trebuie să depună un efort suplimentar pentru a combate dezechilibrul. Dacă echilibrul în activitatea genelor scurte și lungi se schimbă într-un organism, se întâmplă același lucru. Este ca și cum îmbătrânirea ar fi acest dezechilibru subtil, departe de echilibru. Modificările mici ale genelor nu par a fi mare lucru, dar aceste schimbări subtile te apasă, necesitând mai mult efort.”
Deși cercetătorii au descoperit că genele lungi sunt asociate cu o durată de viață mai mare, genele scurte joacă, de asemenea, roluri importante în organism. De exemplu, genele scurte sunt solicitate pentru a ajuta la combaterea agenților patogeni.
Dr. Stoeger a adăugat: „Unele gene scurte ar putea avea un avantaj pe termen scurt în ceea ce privește supraviețuirea, în detrimentul duratei de viață finale. Astfel, în afara unui laborator de cercetare, aceste gene scurte ar putea ajuta la supraviețuirea în condiții dificile, în detrimentul reducerii duratei de viață finale a organismului.”