Portretul unui băiat din Neanderthal în vârstă de 8 ani, care a trăit acum mai bine de 30.000 de ani, dezvăluit de oamenii de știință

• Oamenii de știință au folosit tehnologia de reconstrucție facială pentru a reconstrui fața băiatului.
• Ei au folosit un craniu găsit în peștera Teshik-Tash din Uzbekistan în 1938.
• Echipa a încărcat o scanare a craniului într-un computer și a completat părțile lipsă.

Fața unui băiat de Neanderthal în vârstă de opt ani, care a murit în urmă cu peste 30.000 de ani, a fost reconstruită de oamenii de știință care au folosit un craniu găsit inițial în peștera Teshik-Tash din Uzbekistan în 1938. Portretul este prima restaurare tridimensională a unei fosile de craniu de Neanderthal, care arată că băiatul avea un nas mic și răsucit, care i se afunda în față.

Fosila este prima descoperită în Asia și singura fosilă completă de craniu de Neanderthal păstrată până în prezent. Echipa, condusă de Universitatea Jilin din China și de Universitatea de Stat din Moscova din Rusia, consideră că restaurarea arată forma facială a oamenilor preistorici din Eurasia și prezintă caracteristicile morfologice ale neanderthalienilor din Asia Centrală.

Craniul, denumit Teshik-Tash 1, a fost găsit într-o groapă puțin adâncă din interiorul peșterii, împreună cu cinci perechi de coarne de iberice siberian și schelete de păsări. Iar acest lucru sugerează că a fost îngropat ritualic. Cu toate acestea, abia în 2021 cercetătorii de la Institutul Max Planck au stabilit că băiatul este un Neanderthal.

Echipa a analizat osul frontal al craniului, observând că forma acestuia se potrivea cu cea a craniilor anterioare de Neanderthal. Iar o analiză ADN a arătat că Teshik-Tash 1 purta ADN de tip Neanderthal. La o vârstă estimată de opt ani, copilul se maturizase suficient de mult din punct de vedere fizic pentru a prezenta caracteristici distincte ale omului de Neanderthal, cum ar fi o față mare și o zonă nazală, un craniu lung și jos, o mandibulă fără bărbie și o creastă a sprâncenelor în curs de maturizare. Craniul original a fost reconstruit din aproximativ 150 de fragmente.

Echipa a încărcat o scanare a craniului și a completat piesele lipsă, permițându-le să suprapună mușchii, pielea și finisajele digitale cu trăsăturile faciale ale băiatului.

„Fosilele de neanderthalieni, o rudă dispărută a oamenilor moderni, au fost descoperite pentru prima dată în Valea Neanderthal din Germania și au fost cândva distribuite pe scară largă în Eurasia”, a declarat pentru Xinhua șeful echipei de la Universitatea Jilin, Zhang Quanchao.

Mult timp s-a crezut că neanderthalienii au cutreierat peisajele Europei doar în timpul ultimei ere glaciare, însă un studiu condus de Universitatea din Washington în 2015 a dezvăluit că aceștia s-ar fi putut răspândi mai departe spre est și ar fi putut trăi alături de oamenii moderni acolo mai mult timp decât se credea până acum. Analiza urmelor de ADN de Neanderthal găsite în genomul oamenilor moderni a arătat că oamenii din Asia de Est poartă cu 15 până la 30% mai mult ADN de Neanderthal decât europenii.

Joshua Akey, genetician la Universitatea din Washington, și colegul său Benjamin Vernot au analizat modele distinctive în ADN-ul a 379 de europeni moderni și 286 de asiatici de est moderni din China și Japonia. Folosind modele computerizate, ei au încercat să simuleze modul în care ar fi putut apărea amestecurile de ADN de Neanderthal observate în genomul european și cel est-asiatic, scrie Daily Mail.

Aceștia au ajuns la concluzia că una dintre teorii – aceea că europenii moderni s-au încrucișat mai mult cu populațiile din Africa pentru a diminua ADN-ul de Neanderthal pe care îl purtau – este puțin probabilă. În schimb, ei au constatat că este mai probabil ca strămoșii populațiilor din Asia de Est să se fi încrucișat cu neanderthalienii de mai multe ori.

„Un lucru care complică aceste analize este faptul că oamenii au migrat în mod constant de-a lungul istoriei lor – acest lucru face dificil de spus cu exactitate unde au avut loc interacțiunile cu neanderthalienii”, a spus Vernot.

„Este posibil, de exemplu, ca toate încrucișările cu neanderthalienii să fi avut loc în Orientul Mijlociu, înainte ca strămoșii neafricanilor moderni să se răspândească în Eurasia. În modelul din lucrare, strămoșii tuturor neafricanilor s-au încrucișat cu neanderthalienii, iar apoi s-au împărțit în mai multe grupuri care mai târziu vor deveni europeni, asiatici de est. La scurt timp după ce s-au despărțit, strămoșii asiaticilor de est s-au încrucișat cu neanderthalienii încă puțin. Important este că arătăm că nu ne-am întâlnit cu neanderthalienii doar o dată în istoria noastră – se pare că ne-am întâlnit cu ei de mai multe ori. Dar, pe măsură ce vom putea examina indivizi din tot mai multe populații, sperăm să ne facem o idee mai bună despre locurile pe unde au fost strămoșii noștri și unde este posibil să fi interacționat cu neanderthalienii.”