- Urme din peșteri vechi de 300.000 de ani din Germania sugerează că oamenii din Epoca de Piatră purtau haine.
- Oamenii jupuiau urși uriași din peșteri pentru a se încălzi, conform marcajelor de pe oasele analizate de experți.
- Este dificil de evaluat când au început oamenii să poarte haine, deoarece blănurile nu supraviețuiesc atât de mult timp.
Oamenii au început să poarte haine încă din epoca de piatră, sugerează o nouă cercetare. Urmele de unelte găsite pe oasele fosilizate ale unui urs preistoric de peșteră vechi de 300.000 de ani par să indice că oamenii din Europa jupuiau animalele, potrivit unui nou studiu.
Advertisment
Semnele au fost găsite pe falangele, oasele labei ursului, descoperite în apropiere de Schöningen, Germania. Nu ar fi existat niciun motiv pentru ca oamenii să radă oasele brațelor ursului, cu excepția cazului în care jupuiau animalul pentru blănuri, au concluzionat oamenii de știință. Descoperirile, publicate la 23 decembrie în revista Journal of Human Evolution, au furnizat unele dintre cele mai timpurii dovezi ale purtării de haine de către oameni.
„Aceste urme de tăieturi nou descoperite indică faptul că, în urmă cu aproximativ 300.000 de ani, oamenii din nordul Europei puteau supraviețui iarna, în parte datorită pieilor calde de urs”, a declarat Ivo Verheijen într-un comunicat de presă.
Recomandări
Verheijen este un student la doctorat de la Universitatea din Tübingen care a lucrat la aceste descoperiri. Dovezile despre ce purtau oamenii în preistorie sunt greu de găsit. Acest lucru se datorează faptului că îmbrăcămintea este, de obicei, fabricată din materiale organice care se biodegradează în timp și nu lasă urme sau lasă puține urme peste 100.000 de ani mai târziu.
Urmele de tăieturi de pe oase, care supraviețuiesc mult mai mult timp, sunt „adesea interpretate în arheologie ca un indiciu al utilizării cărnii”, a spus Verheijen.
„Dar nu se poate recupera aproape deloc carne de pe oasele brațelor și picioarelor. În acest caz, putem atribui astfel de urme de tăieturi fine și precise la decaparea atentă a pielii”, a spus Verheijen.
Dovezi pentru o vânătoare brutală
Deoarece au fost jupuiți, oamenii de știință cred că este probabil ca acești urși să fi fost uciși în timpul unei vânători. Părul de pe piele devine rapid inutilizabil după moarte, potrivit comunicatului de presă, așa că este puțin probabil ca oamenii să fi dat peste un urs care era deja mort în sălbăticie și să fi adus înapoi pieile și oasele.
Un alt semn este faptul că toate oasele și dinții de urs de peșteră găsiți în situl arheologic proveneau de la adulți, ceea ce este „de obicei considerat un indiciu al vânătorii”, a declarat Verheijen. Aceasta ar fi fost o sarcină dificilă. Urșii de peșteră puteau crește până la 2.200 de kilograme – aproximativ cât un urs Kodiak modern.
Partenerii noștri