STUDIU. Cum folosesc copiii conflictul pentru a câștiga popularitate

• Studiul a arătat un model în rândul școlarilor care provine din faptul că agresorii creează conflicte repetate; colegii de clasă se supun adesea mai degrabă decât să se implice.
• Pentru a explora această problemă, Dr. Laursen, în colaborare cu doctoranzii Michael Yoho și Sharon Faur, a cerut 356 de elevi de școală primară – toți din clasele a treia, a patra și a cincea – să completeze chestionare detaliate aproape de începutul semestrului de toamnă.
• Alte cercetări au arătat că un astfel de comportament beligerant, în loc să fie penalizat, este recompensat chiar mai mult la vârste mai înaintate.

O nouă cercetare arată că, încă din clasa a treia, agresivitatea concertată a unui elev îi poate ridica statutul în rândul colegilor de școală, scrie The Wall Street Journal.

Dacă ați urmărit vreodată pe cineva care începe o ceartă doar pentru a o câștiga, atunci ați asistat la o manevră pe care persoana respectivă a perfecționat-o probabil încă din clasa a treia. Stârnirea conflictelor este modul în care unii copii mici reușesc să obțină statutul de „top-dog”, potrivit unui studiu publicat recent în revista Personality and Individual Differences.

Ideea că agresivitatea poate alimenta o anumită popularitate nu este nouă, spune Brett Laursen, autorul principal și profesor de psihologie la Florida Atlantic University. Dar studiul a arătat un model în rândul școlarilor care provine din faptul că agresorii creează conflicte repetate; colegii de clasă se supun adesea mai degrabă decât să se implice.

Atunci când cercetătorii folosesc termenul „popularitate” pentru a descrie tipul de statut implicat, nu este vorba de conotația obișnuită. „Nu ne referim la faptul că ceilalți copii îi plac cu adevărat pe acești copii”, a declarat Dr. Laursen. „Este mai mult un semn de dominație. Copiii populari stabilesc standarde și controlează resursele, cum ar fi cine stă lângă tine la prânz, cine este invitat la petrecerea de ziua ta sau cine îți acordă atenție.”

Agresivitatea nu înseamnă neapărat folosirea forței fizice, a spus el. „A lovi mereu alți copii se poate întoarce împotriva ta. Este mult mai sigur să folosești conflictul – fără a-i lovi – pentru a-i face pe ceilalți să se retragă… Ai nevoie doar de dezacorduri în care oamenii să își demonstreze fidelitatea față de tine, pentru că se tem de ceea ce s-ar putea întâmpla”.

Agresivitatea nu funcționează pentru toată lumea

Pentru a explora această problemă, Dr. Laursen, în colaborare cu doctoranzii Michael Yoho și Sharon Faur, a cerut 356 de elevi de școală primară – toți din clasele a treia, a patra și a cincea – să completeze chestionare detaliate aproape de începutul semestrului de toamnă.

Copiii au fost chestionați cu privire la opiniile și convingerile lor, precum și cu privire la câte dezacorduri avuseseră în ziua precedentă și cu cine. Li s-a cerut să nominalizeze colegii de clasă care „vorbesc de rău despre alții pe la spate”, care „au probleme la școală” sau care „lovesc sau împing pe alții”.

De asemenea, au existat și întrebări referitoare la persoanele cu care elevii ar alege să-și petreacă timpul sau pe care le-ar evita. Astfel, cercetătorii au obținut o imagine de ansamblu a dinamicii sociale a fiecărei clase aproape de începutul anului. La sfârșitul semestrului, cercetătorii au cerut acelorași elevi să completeze din nou chestionarele.

Rezultatele au arătat că copiii care au menținut un model frecvent de agresivitate și-au ridicat statutul la sfârșitul semestrului, în timp ce cei care nu și-au continuat comportamentul de confruntare nu au reușit să obțină sporul de popularitate.

Pe scurt, un număr mic de elevi din fiecare clasă a continuat să inițieze dezacorduri, probabil cu intenția de a impune respect. Dr. Laursen a adăugat: „Cele mai multe dintre aceste dezacorduri nu au fost certuri mari, ci mai degrabă manifestări de dominație, de exemplu, respingerea sugestiei cuiva, doar pentru a le arăta celorlalți cine este șeful”.

Ceea ce îi diferențiază pe acești studenți este tendința lor de a „gândi strategic la manipularea celorlalți”, a sugerat Dr. Laursen, adăugând că este probabil o trăsătură de durată. „Pentru oamenii care țin la statutul lor, un dezacord nu este niciodată doar un dezacord. Fie că ai 15 sau 50 de ani, totul este un exercițiu de menținere și îmbunătățire a popularității”.

Alte cercetări au arătat că un astfel de comportament beligerant, în loc să fie penalizat, este recompensat chiar mai mult la vârste mai înaintate. Acest lucru ar putea descrie o imagine sumbră a lumii noastre sociale, dar, cel puțin, descrie doar o mică cohortă de oameni.

După cum subliniază Dr. Laursen, societatea tinde să se bazeze pe ierarhii de un fel sau altul. Poate că unii dintre acești tineri duri vor avea încă timp să găsească modalități mai puțin combative de a se ridica în rang. Putem doar să sperăm.