STUDIU. E bine să fim morocănoși: stările proaste ne fac să fim mai orientați spre detalii

• Când trebuie să corectați un document sensibil ar fi bine să reflectați la câteva lucruri din viață care vă enervează în mod special.
• Atunci când suntem într-o dispoziție proastă, avem, de fapt, tendința de a identifica mai rapid inconsecvențele literare, sau scrise.
• Starea de spirit și limbajul par să fie susținute de rețele cerebrale diferite.

Data viitoare când trebuie să corectați un document sensibil sau când un prieten vă roagă să vă uitați peste un e-mail important, ar fi bine să reflectați la câteva lucruri din viață care vă enervează în mod special. Pare o strategie ciudată, dar noi descoperiri fascinante de la Universitatea din Arizona au descoperit că, atunci când suntem într-o dispoziție proastă, avem, de fapt, tendința de a identifica mai rapid inconsecvențele literare, sau scrise.

Aceste descoperiri, care se bazează pe cercetări anterioare care investighează modul în care creierul procesează limbajul, vin prin intermediul lui Vicky Lai, profesor asistent de psihologie și științe cognitive la Arizona. Echipa de cercetători și-a propus inițial să analizeze și să înțeleagă mai bine modul în care creierul oamenilor reacționează la limbaj atunci când aceștia sunt într-o stare de spirit veselă, spre deosebire de cei care sunt într-o stare de spirit negativă.

„Starea de spirit și limbajul par să fie susținute de rețele cerebrale diferite. Dar noi avem un singur creier, iar cele două sunt procesate în același creier, așa că există o mulțime de interacțiuni”, spune profesorul Lai în comunicatul universității. „Noi arătăm că atunci când oamenii au o dispoziție negativă, sunt mai atenți și mai analitici. Ei examinează cu atenție ceea ce se afirmă de fapt într-un text și nu se bazează doar pe cunoștințele lor implicite despre lume.”

Starea de spirit contează atunci când îndeplinim sarcini

Echipa de cercetători a influențat starea de spirit a subiecților arătându-le fie clipuri dintr-un film trist („Sophie’s Choice”), fie o emisiune de televiziune amuzantă. („Friends”). A fost dat un sondaj digital care măsura starea de spirit a participanților atât înainte, cât și după vizionarea clipurilor. Clipurile amuzante nu au părut să influențeze prea mult starea de spirit a participanților, dar clipurile triste i-au pus pe subiecți într-o stare de spirit mai proastă.

Apoi, participanții au fost însărcinați să asculte o serie de înregistrări audio neutre din punct de vedere emoțional, constând în povestiri de patru propoziții, fiecare dintre ele având o „propoziție critică” care fie susținea, fie încălca cunoștințele implicite sau familiare despre cuvinte. Fiecare propoziție critică a fost afișată pe ecranele subiecților, câte un cuvânt la un moment dat. Între timp, în timp ce acest lucru se întâmpla, undele cerebrale ale participanților au fost monitorizate prin EEG.

Un exemplu mai specific: Autorii studiului le-au arătat participanților o poveste axată pe condusul pe timp de noapte care se încheia cu propoziția critică „Cu luminile aprinse, poți vedea mai mult”. O altă poveste centrată pe observarea stelelor avea o propoziție critică similară, care suna astfel: „Cu luminile aprinse, poți vedea mai puțin”. În timp ce această afirmație este într-adevăr exactă atunci când vine vorba de privitul cerului de noapte, noțiunea generală că aprinderea unui set de lumini duce la o vizibilitate mai mică este un concept mult mai puțin familiar care sfidează cunoștințele implicite.

În plus, au fost prezentate și versiuni ale poveștilor în care propozițiile critice au fost schimbate. În consecință, aceste afirmații revizuite nu se potriveau cu contextul poveștii. Astfel, de exemplu, povestea despre condusul pe timp de noapte ar fi inclus propoziția „Cu luminile aprinse, se vede mai puțin”. Apoi, autorii studiului au examinat modul în care creierul subiecților a reacționat la aceste neconcordanțe, în funcție de starea lor de spirit. Acest lucru a dus la descoperirea faptului că, atunci când subiecții erau într-o dispoziție proastă, ei au afișat o varietate de activitate cerebrală strâns asociată cu reanalizarea. „Arătăm că starea de spirit contează și poate că atunci când îndeplinim anumite sarcini ar trebui să acordăm atenție stării noastre de spirit”, adaugă profesorul Lai. „Dacă suntem într-o stare de spirit proastă, poate că ar trebui să facem lucruri care sunt mai orientate spre detalii, cum ar fi corectura.”

E bine să fii morocănos, uneori

Toți subiecții au completat experimentul în două ocazii; o dată în cadrul condiției de dispoziție negativă și o dată în cadrul condiției de dispoziție fericită. Încercările au avut loc la o săptămână distanță, iar de fiecare dată au fost prezentate aceleași povești.

„Acestea sunt aceleași povești, dar în stări de spirit diferite, creierul le vede diferit, starea de spirit tristă fiind cea mai analitică”, notează profesorul Lai.

Cercetarea propriu-zisă pentru acest proiect a fost realizată în Olanda, ceea ce înseamnă că subiecții erau vorbitori nativi de olandeză. Cu toate acestea, profesorul Lai presupune că aceste constatări se traduc într-un spectru larg de limbi și culturi. Este important de menționat că în acest studiu au participat doar femei. Prof. Lai și colegii săi au dorit să își alinieze studiul cu literatura existentă care a folosit doar participanți de sex feminin. Studiile viitoare ar trebui să includă și bărbați. Între timp, însă, Prof. Lai și colegii săi cred că starea de spirit ne poate afecta în mult mai multe moduri decât se credea până acum.

„Când se gândesc la modul în care îi afectează starea de spirit, mulți oameni iau în considerare doar lucruri precum faptul că sunt morocănoși, mănâncă mai multă înghețată sau – în cel mai bun caz – interpretează în mod tendențios discursul altcuiva”, conchide coautorul studiului, Jos van Berkum, de la Universitatea Utrecht din Olanda. „Dar se întâmplă mult mai multe, inclusiv în colțuri neașteptate ale minții noastre. Asta este foarte interesant. Imaginați-vă că laptopul este mai mult sau mai puțin precis în funcție de nivelul bateriei – este de neconceput. Dar în procesarea informației umane și, probabil, și în (procesarea informației) speciilor înrudite, se pare că se întâmplă ceva de genul acesta.”

Studiul a fost publicat în Frontiers in Communication.