- Cercetătorii au descoperit că unii pacienți ar putea rămâne conștienți după ce au suferit un stop cardiac, un bărbat amintindu-și cu exactitate cum a fost resuscitat, potrivit unui studiu.
- Un studiu șocant a descoperit că oamenii pot rămâne conștienți chiar și după ce au murit.
- Dezvăluirile au fost făcute într-o lucrare revoluționară, care a fost publicată în revista medicală Resuscitation și a examinat 2.060 de cazuri de stop cardiac.
Cercetătorii au descoperit că unii pacienți și-au păstrat un nivel de conștiință și după ce inima lor a încetat să mai bată. Dezvăluirile au fost făcute într-o lucrare revoluționară, care a fost publicată în revista medicală Resuscitation și a examinat 2.060 de cazuri de stop cardiac. Unul dintre bărbații intervievați de cercetători și-a amintit cu exactitate modul în care medicii i-au efectuat resuscitarea.
În studiu se spune: „Bărbatul a descris percepția de a observa evenimentele din colțul de sus al camerei și a continuat să experimenteze senzația de a privi de sus. El a descris cu acuratețe oamenii, sunetele și activitățile din timpul resuscitării sale. Înregistrările medicale au confirmat relatările sale și au susținut în mod specific descrierile acestuia și utilizarea unui defibrilator extern automat. Acest lucru ar putea corespunde cu până la trei minute de conștiință în timpul stopului cardiac și al resuscitării cardio-respiratorii”.
Bărbatul le-a spus cercetătorilor: „Încă vorbeam cu asistenta și apoi, dintr-o dată, nu mai eram. Cred că am leșinat… dar apoi îmi amintesc foarte bine o voce automată care spunea: „dă-i șoc pacientului” și, odată cu asta, în colțul camerei era o femeie care îmi făcea semn…Îmi amintesc că mă gândeam: „Nu pot să urc acolo”…. mi-a făcut semn… Simțeam că mă cunoaște, simțeam că pot avea încredere în ea și simțeam că era acolo cu un motiv și nu știam care era acela. Și în secunda următoare, eram acolo sus, privindu-mă pe mine, pe asistentă și pe un alt bărbat care avea capul chel. Nu-i puteam vedea fața, dar îi puteam vedea spatele corpului. Era un tip destul de solid. Avea o halat albastru și o ceva pe cap albastru, dar mi-am dat seama că nu avea păr, din cauza locului unde era pălăria. Următorul lucru pe care mi-l amintesc este că m-am trezit pe pat.”
Din cele 2.060 de cazuri implicate în studiul din 2014, 330 de pacienți au supraviețuit stopurilor cardiace și au părăsit spitalul. Deși mulți dintre ei nu și-au putut aminti ce li s-a întâmplat, unii își aminteau clar ce au pățit. Nouă dintre ei au avut „experiențe de moarte apropiată’, iar doi au raportat o conștientizare vizuală în timpul stopurilor cardiace.
În introducerea studiului se spune: „În timp ce experiențele apropiate de moarte au fost raportate de 10% dintre supraviețuitorii unui stop cardiac, nu au fost studiate experiențele cognitive și mentale mai largi asociate cu stopurile cardiace, precum și conștientizarea și asocierea dintre evenimentele reale ale stopului cardiac și amintirea auditivă și vizuală a evenimentelor. Scopul principal al acestui studiu a fost de a examina incidența conștientizării și gama largă de experiențe mentale în timpul resuscitării. Scopul secundar a fost de a investiga fezabilitatea stabilirii unei metodologii noi pentru a testa acuratețea rapoartelor de percepție și conștientizare vizuală și auditivă în timpul stopurilor cardiace.”
Studiul a concluzionat: „Supraviețuitorii stopului cardiac experimentează o gamă largă de amintiri după resuscitare, inclusiv experiențe de frică și persecuție, precum și conștientizare. În timp ce amintirea explicită a conștientizării vizuale este rară, nu este clar dacă aceste experiențe contribuie la tulburarea de stres post-traumatic ulterior. De asemenea, sunt necesare studii pentru a delimita rolul memoriei explicite și implicite în urma stopurilor cardiace și impactul acestui fenomen asupra apariției PTSD și a altor ajustări de viață în rândul supraviețuitorilor stopurilor cardiace.”