Avram Iancu a rămas în memoria colectivă a țăranilor români din Ardeal drept „Crăișorul” sau „Craiul Munților”. În urmă cu un secol și jumătate rătăcea prin munții Apuseni, supărat pe un hoț de împărat, care nu-și ținuse făgăduiala față de națiunea română din Ardeal. La 24 de ani voia libertate pentru toate națiunile asuprite de Imperiul Habsburgic. În același timp, și-a câștigat din partea românilor rangul acesta unic pe care nu l-a mai dobândit nimeni, de crai al munților, fiindcă a vrut să elibereze Transilvania și să o organizeze ca Țară Românească, cu drepturi egale pentru români și minoritățile etnice.

Cuibul lui a fost întruchipat de munții Apuseni; era locul său de baștină, unde a organizat armata revoluționară românească, formată după modelul imperiului roman. Faptele lui Iancu, îndreptate spre binele națiunii, i-au adus faima aceasta de Crai, adică de rege al românilor. Vorbea puțin și acționa mult. Se spune că formula lui preferată era „No, hai!”. El și contemporanii lui au elaborat planul de dezvoltare al Transilvaniei ca parte a democrației europene în cadrul României viitoare. Planul acesta s-a pus în practică între 1848 și 1918, când națiunea română și-a luat soarta în propriile mâini, ca să poată construi România. Ceea ce a făcut Iancu a fost un impuls puternic pentru toți aceia care au creat România modernă și, de aceea, a rămas un model pentru politicienii români onești, dornici să se dăruiască țării lor.