Cum a schimbat cursa spațială arta sovietică

• Rachetele, sateliții și misiunile cosmonauților au fost pentru artiștii sovietici o modalitate de a adopta idei avangardiste sub mantia propagandei
• Pentru sistemul sovietic, spațiul și tehnologia au fost subiecte foarte importante în lupta împotriva religiei.
• Simbolurile cosmice puteau fi văzute peste tot în URSS, fiind folosite de designerii vestimentari, de designerii industriali și de creatorii de artă monumentală, în sculpturi, mozaicuri și arhitectură, dar și pe obiectele de uz casnic

În fața intrării gigantei Expoziții a Realizărilor Economiei Naționale din Moscova, menite să arate puterea industriei și a științei sovietice, se află o sculptură imensă, Monumentul cuceritorilor spațiului, construită într-un moment în care URSS conducea cursa spațială, scrie BBC News.

Partea principală a monumentului, construit din titan, și înalt de 107m, este un obelisc uriaș, care are în vârf o rachetă în poziție de plecare de la sol. Sculptura se ridică deasupra tuturor celorlalte obiecte din parcul expozițional, fiind aproape de două ori mai înaltă decât rachetele Vostok, ale căror misiuni au inspirat-o. Una dintre aceste rachete chiar este expusă în interiorul parcului. Sculptura este atât de mare, încât baza sa găzduiește un întreg muzeu, Muzeul Memorial al Cosmonauticii.

Într-un sistem politic în care religia a fost interzisă și numai figurile pre-sovietice, favorabile revoluției, au fost exaltate, artiștii sovietici au elogiat, în schimb, lideri sovietici, precum Lenin și simbolurile industriei și ale științei URSS și ale spațiului.

Realizările timpurii ale Uniunii Sovietice în cursa spațială a inspirat artiști, sculptori și designeri de produse din URSS. Rădăcinile acestei evoluții sunt însă mult mai adânci, spune Alexandra Sankova, director al Muzeului Designului din Moscova. „Acest interes pentru spațiu a început cu mult înainte ca sovieticii să ajungă la putere, datând de pe vremea lui Tsiolkovsky [un pionier al rachetelor rusești din secolul al XIX-lea]. Toată lumea îl considera nebun, dar după revoluție, sovieticii l-au inclus în ideologia permanentă”

Sankova spune că iconografia cosmică a URSS a înflorit în anii 1920 și 1930, la fel ca și în alte părți ale lumii, hrănită fiind de revistele științifice care propuneau imagini ale vieții dintr-o eră viitoare. Dar popularitatea sa ca temă a explodat pe măsură ce a început să se dezvolte cursa spațială.

Programul spațial sovietic, care mult timp a rămas un secret bine păzit, a devenit un puternic instrument de propagandă, dar a avut și sprijin popular din partea artiștilor. „În anii 1960, brusc toată lumea era foarte entuziasmată de ideea de a fi în spațiu”, spune Sankova.

„Spațiul și tehnologia se confruntau cu religia”

Spațiul a fost [pentru sistemul sovietic] un subiect foarte important în lupta împotriva religiei”, spune Sankova. „Spațiul și tehnologia se confruntau cu religia”

Pentru a ajunge la societatea obișnuită, arta spațială sovietică a folosit forme mult mai tradiționale ale artei rusești, inclusiv cele specifice credinței creștine ortodoxe ruse. „Au luat icoana tipică din arta rusă și au transformat-o în ceva sovietic”, spune Sankova. „În locul lui Hristos în centru, apare o figură sovietică. Trebuia să convingă oamenii și trebuia să folosească un „limbaj” deja cunoscut. Unele dintre aceste piese seamănă foarte mult cu arta iconică tradițională”.

Spațiul a fost o oportunitate de a promova comunismul și sistemul sovietic

După cum scrie Sankova în introducerea cărții sale, Soviet Space Graphics, pe parcursul întregii acestei perioade, „cetățenii sovietici au trăit în mod indirect, prin intermediul imaginilor pe care le-au consumat”. Și acestea nu erau doar postere sau imagini într-o carte, „simbolurile cosmice putând fi văzute peste tot”, spune Sankova. Au fost folosite de designerii vestimentari, de designerii industriali și de creatorii de artă monumentală, în sculpturi, mozaicuri și arhitectură.

Expoziția realizărilor economiei naționale de la Moscova (VDNKh, în rusă) a adus un omagiu unei tehnologii care a transformat URSS în acea perioadă într-o superputere spațială, de pildă, prin expunerea unei rachete Vostok și a unei machete a navetei spațiale Buran într-un cadru informal.

Unul dintre cele mai puternice instrumente ale artei spațiale sovietice a fost revista Tekhnika Molodezhi (Tehnologia tineretului), o revistă științifică care a îmbinat ficțiunea științifică și ingineria din lumea reală (revista încă apare astăzi).

„Spațiul a fost o oportunitate de a promova comunismul și sistemul sovietic”, spune Sankova. În societatea sovietică exprimarea artistică a fost strict înregimentată, lucrările de artă trebuind să fie aprobate de Consiliul tehnic artistic.

Oricum, temele spațiale aprobate au avut un efect foarte simțitor asupra artei sovietice, oarecum similar cu ceea ce s-a întâmplat cu fotografia sovietică din anii 1920, aducând noile idei la modă, sub mantia propagandei revoluționare. „Este o renaștere a ideilor avangardiste”, spune Sankova.

Picturile murale, afișele și sculpturile erau o parte a acestei arte, dar designerii sovietici au folosit și obiecte și motive spațiale în proiectarea obiectelor uzuale cotidiene. Existau lămpi de birou inspirate de Monumentul cuceritorilor spațiului sau suporturi tradiționale din sticlă, pentru ceai, acoperite cu rachete și sateliți.

Chiar și activitățile gospodărești cotidiene au servit drept instrument de promovare a imaginii tehnologiei spațiale sovietice. Unele dintre cele mai frapante obiecte din colecția Muzeului Designului din Moscova sunt un aspirator în formă de planetă, altul care seamănă cu o rachetă retro și o mașină de spălat din anii 1950, care arată ca un propulsor de rachetă.

În URSS, „fabricile care produceau nave spațiale sau avioane de război fabricau și jucării, tabureți sau ceainice”, spune Sankova. Designul sovietic inspirat din spațiu s-a dezvoltat puțin mai târziu decât în SUA, al căror Space Age Design își are rădăcinile ferm ancorate în anii 1950.

Nici în copilărie, tinerii cetățeni sovietici nu erau imuni la chemarea cosmosului; locul de joacă sovietic obișnuit avea cadre pentru escaladare în formă de rachete și nave spațiale. „Toți copiii sovietici au vrut să fie exploratori spațiali, spune Sankova. Ceea ce era foarte firesc, doar „ne-am jucat cu toții la rachete”.

În prezent, oamenii nu mai apreciază astfel de piese ca aparținând unui patrimoniu cultural. „Tinerii nu sunt impresionați de lucrurile sovietice, dar unii dintre cei mai vârstnici au amintiri mai bune”.