EXCLUSIV. Procurorul general al României a trimis „indicaţii”: „Dreptul UE are preeminenţă faţă de ordinea juridică naţională”

• Nota trimisă de la cabinetului procurorului general al României, Gabriela Scutea, contrazice decizia definitivă şi obligatorie a Curţii Constituţionale a României din 8 iunie 2021
• Potrivit legii 304/2004 procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză
• Informarea trimisă de la cabinetul procurorului general contrazice în plus şi decizia definitivă şi obligatorie a CCR din 8 iunie 2021

Cabinetul procurorului general al României, Gabriela Scutea, a trimis zilele trecute o informare către procurorii secţiilor judiciare „care participă în şedinţele de judecată în cauzele în care urmărirea penală este efectuată de Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie”, scriindu-le că dreptul UE are preeminenţă faţă de ordinea juridică naţională, din perspectiva Hotărârii CJUE.

Potrivit art 67, alin 2, din legea 304/2004 privind organizarea judiciară, „procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii intervenţia procurorului ierarhic superior, pentru influenţarea în orice formă a concluziilor”.

Informarea trimisă de la cabinetul procurorului general contrazice în plus şi decizia definitivă şi obligatorie a CCR din 8 iunie 2021, care a constatat poziţia ierarhic superioară a Constituţiei, neatribuind dreptului UE prioritate de aplicare faţă de Constituţia României.

Nota consultată de Aleph News și Mediafax arată astfel:

„Vă transmitem alăturat, pentru informarea procurorilor din cadrul unităţii dvs./secţiei judiciare care participă în şedinţele de judecată în cauzele în care urmărirea penală este efectuată de Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, următoarele consideraţii teoretice referitoare la preeminenţa dreptului UE faţă de ordinea juridică naţională, din perspectiva Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Marea Cameră) din 18 mai 2021, în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-2191/19, C-355/19 şi C-397/19 în al cărei dispozitiv s-a reţinut că:

4. Articolul 2 şi articolul 19 alineatul 1 al doilea paragraf  TUE, precum şi Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care prevedere înfiinţarea în cadrul Ministerului public a unei secţii specializate care are competenţa exclusivă de a ancheta infracţiunile săvârşite de judecători şi de procurori fără ca înfiinţarea unei astfel de secţii să fie justificată de imperative obiective şi verificabile legate de buna administrare a justiţiei şi

– să fie însoţită de garanţii specifice care să permită, pe de o parte, să se înlăture orice risc ca această secţie să fie folosită ca instrument de control politic al activităţii respectivilor judecători şi procurori susceptibili să aducă atingere independenţei acestora şi, pe de altă parte, să se asigure că respectiva competenţă poate fi exercitată în privinţa acestora din urmă cu respectarea deplină a cerinţelor care decurg din articolele 47 şi 48 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

7. Principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări de rang constituţional a unui stat membru, astfel cum este interpretată de instanţa constituţională a acestuia, potrivit căreia o instanţă inferioară nu este autorizată să lase neaplicată din oficiu o dispoziţie naţională care intră în domeniul de aplicare a Deciziei 2006/ 928 şi pe care o consideră în lumina unei hotărâri a Curţii, ca fiind contrară acestei decizii sau articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE.

În par. 215 al acestei hotărâri, CJUE a observat că expunerea de motive a legii prin care dispoziţiile art. 88 (1)- 88(9) au fost introduce în Legea 304/2004 nu indică nicio justificare legată de imperative întemeiate pe buna administrare a Justiţiei, aspect a cărui verificare a plasat-o în competenţa instanţelor de trimitere, ţinând seama de ansamblul elementelor pertinente.

Totodată, CJUE a constatat că înfiinţarea unei structuri autonome în cadrul Ministerului Public, având în competenţă anchetarea infracţiunilor comise de judecători şi procurori este de natură să confirme existenţa unui risc asupra independenţei şi imparţialităţii judecătorilor, susceptibil să aducă atingere încrederii în sistemul judiciar într-o societate democratică şi într-un stat de drept şi a arătat că verificarea acestor aspecte revine instanţelor de trimitere (par 216-219).

În ceea ce priveşte drepturile consacrate de articolele 47 şi 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea a observat că elemente structurale privind organizarea şi funcţionarea SIIJ nu sunt apte să permită examinarea într-un termen rezonabil a cauzelor judecătorilor şi procurorilor vizaţi, plasând în sarcina instanţelor de trimitere verificarea acestor chestiuni (par. 221-222).

Efectele juridice ale hotărârii preliminare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene au fost conturate pe cale jurisprudenţială

Astfel, Curtea a statuat că o hotărâre pronunţată în procedura prev. De art. 267 TFUE, face corp comun cu dispoziţiile europene pe care le interpretează şi este obligatorie, atât pentru instanţa de trimitere, cât şi pentru celelalte instanţe judecătoreşti naţionale, care nu pot da o interpretarea proprie acelor dispoziţii, fiind opozabilă erga omnes. Totodată, hotărârile pronunţate de CJUE în procedura trimiterii preliminare au efecte directe şi retroactive, în sensul că pot fi invocate direct în faţa instanţelor naţionale şi europene şi lămuresc înţelesul, semnificaţia şi câmpul de aplicare a normelor de drept supuse interpretării de la intrarea lor în vigoare.

Totodată, într-o jurisprudenţă consolidată, CJUE a enunţat principiul supremaţiei dreptului UE faţă de sistemele juridice naţionale, arătând că, în baza acestui principiu dreptul Uniunii se aplică prioritar şi înlătură de la aplicare normele interne şi atunci când, în caz concret, ar fi incidente prevederi naţionale ce ar oferi resortisanţilor europeni o protecţie mai bună a drepturilor lor fundamentale.

Astfel, CJUE a arătat că instanţele naţionale sesizate cu un potenţial conflict între dreptul intern şi dreptul UE au obligaţia de a înlătura de la aplicare normele din dreptul intern şi de da sistematic prioritate celor izvorâte din dreptul UE, chiar dacă validitatea în dreptul intern a normelor proprii, eventual chiar prin raportare la propria Constituţie, urmează să fie stabilită la o dată ulterioară.

De asemenea, principiile supremaţiei dreptului Uniunii şi al interpretării conforme a dreptului intern au fost reiterate de CJUE în Hotărârea din 18 mai 2021, în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-2191/19, C-355/19 şi C-397/19, pct. 245-252.

La nivelul curţilor de apel, nu au fost identificate alte cauze soluţionate în perioada 19 mai 2021- 8.06.2021 în care urmărirea penală a fost efectuată de SIIJ, decât cea a Curţii de Apel Piteşti, nr. 722/46/2021, iar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de asemenea nu au fost pronunţate hotărâri în cauzele SIIJ în intervalul de referinţă.”

Contactat, procurorul general al României, Gabriela Scutea, nu a confirmat şi nici nu a infirmat, până la publicarea materialului, trimiterea informării către procurorii secţiilor judiciare.

După decizia CJUE din 18 mai 2021, pe 8 iunie 2021, Curtea Constituţională a României a constatat că, din contră, funcţionarea SIIJ este constituţională în raport cu criticile aduse iar Constituţia României „îşi prezervă poziţia ierarhic superioară neatribuind dreptului Uniunii prioritate de aplicare faţă de Constituţia României, astfel că o instanţă judecătorească nu are abilitarea de a analiza conformitatea unei dispoziţii din ”legile interne”, constatate ca fiind constituţională printr-o decizie a Curţii Constituţionale, cu dispoziţiile de drept european prin prisma art.148 din Constituţie”.