Marocul a devenit prima țară arabă care a semnat un acord militar deschis cu Israelul

• Interesele militare și de securitate ale Israelului avansează în normalizarea sa cu Marocul.
• Mossad-ul a facilitat cooperarea cu Marocul și cu acele state cu care Israelul nu a întreținut relațiile la nivel diplomatic.
• Începuturile primelor relații diplomatice „oficiale” între Israel și Maroc datează din 1995, după semnarea Acordurilor de la Oslo.

Marocul a devenit prima țară arabă care a semnat un acord militar deschis cu Israelul. Nicio altă țară arabă nu a acceptat, încă, să facă un pas atât de deschis. Situația devine cu atât mai sensibilă cu cât Algeria se împotrivește Israelului. Nu cu mult timp în urmă, Uniunea Africană a propus, chiar, retragerea statutului de observator al Israelului din organizație.

Cooperarea israeliano-marocană a început în anii 1960. Pe atunci, baza cooperării lor consta în dorința de a confrunta „amenințările comune” cu care ambele state aveau de a face. În fruntea acestor amenințări se afla Egiptul condus de Gamal Abdel Nasser. Israelul a ajutat Marocul în multe feluri împotriva a ceea ce ei considerau a fi un alt inamic comun, și anume Algeria. În plus, a fost organizată migrația secretă a evreilor din Maroc în Israel, ceea ce a contribuit la apropierea celor două țări și la consolidarea relațiilor de securitate.

Mossad-ul a facilitat cooperarea cu Marocul și cu acele state cu care Israelul nu a întreținut relațiile la nivel diplomatic. Începând cu anii 1970, regele Hassan al II-lea, tatăl actualului monarh marocan, a lucrat ca mediator secret între Israel, Egipt, Siria și Organizația pentru Eliberarea Palestinei.

De asemenea, Israelul a ajutat Marocul să lupte împotriva Frontului Polisario în Sahara Occidentală. Administrația americană anterioară a încercat să promoveze recunoașterea anexării Saharei Occidentale de către Maroc, dar nu a avut succes. Spre deosebire de alte țări arabe, păstrarea relațiilor secrete pentru o perioadă lungă de timp nu a fost doar rezultatul unor interese comune, ci și din cauza evreilor marocani care trăiesc în Israel.

Începuturile primelor relații diplomatice „oficiale” între Israel și Maroc datează din 1995, după semnarea Acordurilor de la Oslo. Aceste relații au fost întrerupte după izbucnirea Intifadei Aqsa în 2000, dar au fost restabilite odată cu semnarea acordurilor de normalizare între Israel, Emiratele Arabe Unite și Bahrain anul trecut. La vremea respectivă, regele Muhammad al VI-lea a fost convins să facă acest pas, nu numai datorită precedentului creat de statele din Golf, ci și datorită promisiunii de recunoaștere de către Statele Unite ale Americii a suveranității marocane asupra Saharei Occidentale.

La sfârșitul anului 2020, au fost semnate numeroase acorduri politice între Rabat și Tel Aviv, au fost formate grupuri de lucru bilaterale și au fost efectuate numeroase vizite politice, militare și de securitate.

Nu este un secret că interesul Israelului constă în semnarea unui acord militar deschis cu Marocul, pentru a fi un alt pilon care să îi consolideze relațiile și poziția în Orientul Mijlociu în fața Iranului. Armata și Mossadul sunt responsabile de acest lucru și doresc să dezvolte un contact independent cu forțele de securitate din Maroc și să își extindă dialogul militar strategic.

Un aspect ascuns al relației este eliberarea de vize pentru mii de marocani care se așteaptă să viziteze Israelul, chiar înainte ca ambasada sa din Rabat să funcționeze în mod oficial. Într-un număr care depășește așteptările, mulți au vizitat, deja, misiunea israeliană pentru a obține vize, chiar dacă nu există suficient personal la fața locului pentru a le procesa cererile.

Acordul semnat, cât și crearea și întărirea relațiilor diplomatice dintre Israel și Marocul se doresc a fi o piatră de temelie a rețelei de securitate a statului israelian în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord, alături de celelalte state implicate în „Acordurile Abraham”.